Decizia nr. 796/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 38/2003 20 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 din Legea nr. 38/2003
privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Societatea Comercială "TAXI REAL" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde avocat Sorin Ovidiu Drăgan pentru autorul excepției și partea Societatea Comercială "Fidascom Impex" - S.R.L. din București, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul apărătorului părților prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, susține, în esență, că dispozițiile
art. 14 din Legea nr. 38/2003
impun anumite criterii de limitare nejustificată a numărului de autorizații taxi acordate, de natură să afecteze principiile economiei de piață și să determine scăderea calității serviciilor, limitarea posibilităților de a alege a consumatorilor, scăderea nivelului de trai al salariaților care prestează activitatea de taximetrie și crearea unor societăți de profil dominante pe piață, care pot exercita influențe asupra autorităților locale competente a acorda autorizațiile de transport în regim de taxi. În concluzie, susține că atât redactarea, cât și modul de aplicare a prevederilor legale criticate sunt neconstituționale, în acest sens fiind și opiniile Consiliului Concurenței și ale Guvernului, pe care reprezentantul părților prezente le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public susține că
privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere reprezintă cadrul legal pentru asigurarea accesului la această activitate, care are natura unui serviciu public. Or, art. 45 din Constituție, pretins a fi încălcat, garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii, ceea ce constituie chiar obiectul de reglementare a dispozițiilor art. 14 din legea criticată. În concluzie, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 din Legea nr. 38/2003
privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "TAXI REAL" - S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect obligarea pârâților Primăria Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București la emiterea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 45 - "Libertatea economică", ale art. 47 - "Nivelul de trai" și ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", prin aceea că limitează numărul maxim de autorizații taxi pe care autoritățile administrației publice locale le vor emite. Astfel, arată că dimensionarea activității de transport public local de persoane realizate în regim de taxi de către administrațiile publice locale nu se justifică într-o economie de piață și conduce la scăderea nivelului de trai a cetățenilor care alcătuiesc grupul de salariați care prestează astfel de activități.
În plus, menționează, pe de o parte, că opinii în sensul neconstituționalității
art. 14 din Legea nr. 38/2003
aparțin și Consiliului Concurenței, iar pe de altă parte, că textul legal criticat nu contravine doar normelor constituționale indicate, ci încalcă și "principiile economiei europene", fiind un "obstacol în calea integrării".
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că textul legal criticat este constituțional. În acord cu prevederile art. 45 din Constituție, dispozițiile
art. 14 din Legea nr. 38/2003
reglementează condițiile și limitele exercitării unei anumite activități economice și a liberei inițiative în materia transportului în regim de taxi, cu respectarea unor cerințe specifice și a unor limite rezonabile și justificate, având în vedere factori cum sunt poluarea sau supraaglomerarea traficului, care pun în pericol sănătatea publică, dreptul la un mediu sănătos sau drepturile cetățenilor, drepturi garantate prin Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul și-a exprimat punctul de vedere prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține, în esență, că activitatea de transport în regim de taxi prezintă interes public prin însăși specificul ei, astfel că exigențele legale avute în vedere pentru dimensionarea acestei activități constituie criterii obiective care se impun tocmai în scopul protejării interesului public. Ca atare, nu se poate reține că prevederile instituind aceste exigențe contravin principiului libertății economice, prevăzut de art. 45 din Constituție, sau că încalcă dispozițiile art. 53 din aceasta, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 14 din Legea nr. 38/2003
sunt constituționale. Articolul 45 din Legea fundamentală garantează libera inițiativă și activitatea economică numai dacă acestea sunt exercitate în condițiile legii. Or, textul de lege criticat stabilește astfel de limite, fără ca acestea să reprezinte o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, contrară prevederilor art. 53 din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 14 din Legea nr. 38/2003
privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003. Din motivarea autorului excepției rezultă însă că în realitate acesta a avut în vedere doar prevederile alin. (1), (2) și (3) ale art. 14 din lege, astfel că asupra acestor dispoziții se va pronunța Curtea Constituțională. De asemenea, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu prezenta cauză,
privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere a fost modificată și completată prin
Legea nr. 265/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. În actuala redactare, dispozițiile art. 14 alin. (1), (2) și (3), astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 16 din Legea nr. 265/2007 , au următorul conținut:
"(1) Activitatea de transport public local de persoane în regim de taxi trebuie dimensionată în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie și metrou, după caz.
(2) Autoritățile administrațiilor publice locale și ale municipiului București, prin hotărâri ale consiliilor respective, cu consultarea asociațiilor profesionale reprezentative, definite la art. 54, stabilesc numărul maxim de autorizații taxi, necesar pentru executarea transportului în regim de taxi, pentru o perioadă de 5 ani, după următoarele criterii minimale:
a) gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie și metrou, după caz, asigurând echilibrul care se impune între acestea;
b) norma cuprinsă la art. 13 lit. j);
c) gradul de poluare;
d) cererea și oferta permanente;
e) gradul de aglomerație în trafic;
f) promovarea tipurilor de transport mai puțin poluante.
(3) Numărul maxim de autorizații taxi care pot fi atribuite pentru o perioadă dată se poate stabili și pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum și în urma consultării asociațiilor profesionale reprezentative."
În motivarea excepției, autorul acesteia susține că textele legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 45 - "Libertatea economică", ale art. 47 - "Nivelul de trai" și ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Activitatea de transport în regim de taxi reprezintă, potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind destinată a completa activitatea de transport public organizată la nivelul autorităților locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl implică, astfel că limitarea, prin lege, a numărului de autorizații taxi este pe deplin justificată în lumina prevederilor art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unui drept sau al unei libertăți.
Competența de atribuire a autorizațiilor taxi revine în mod firesc autorităților locale, acestea fiind singurele în măsură a aprecia, prin studii de specialitate, necesitățile pe plan local în ceea ce privește transportul public de persoane. Totodată, Curtea constată că dispozițiile
art. 14 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 38/2003
nu impun o limită absolută a numărului maxim de autorizații taxi, alin. (4) al aceluiași articol prevăzând posibilitatea ca raportul de 4 autorizații taxi la 1.000 de locuitori să fie depășit, cu acordul asociațiilor profesionale reprezentative și dacă studiile de specialitate realizate de autoritatea locală indică un necesar mai mare.
De altfel, legiuitorul a reglementat în aceeași manieră prestarea oricărei activități care implică interesul public, cum sunt, spre exemplu, exercitarea profesiei de avocat, de notar public etc., fără a leza principiul economiei de piață și al liberei concurențe. Acesta este și sensul prevederilor constituționale ale art. 45, potrivit cărora "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate".
În concluzie, Curtea constată că dimensionarea activității de taximetrie se realizează prin respectarea unor cerințe specifice în domeniu, iar competența de atribuire în concret revine autorităților locale, care, înregistrând, prin studii de specialitate, un necesar mai mare de operatori de taxi pe piață (utilizând, deci instrumentul cererii și al ofertei) și cu acordul asociațiilor profesionale reprezentative, poate decide acordarea unui număr de autorizații care să depășească raportul de 4 autorizații taxi la 1.000 de locuitori stabilit de lege.
Cât privește însă modalitățile efective de aplicare a textelor de lege criticate și procedura de atribuire a autorizațiilor taxi între operatorii de transport de pe piață de către autoritățile competente, Curtea constată că aceste aspecte reprezintă chestiuni de fapt asupra cărora nu are competența de a se pronunța.
De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat în același sens, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 din Legea nr. 38/2003
privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere prin
Decizia nr. 394 din 5 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.079 din 11 noiembrie 2004, ale cărei considerente se mențin și în cauza de față, în lipsa unor elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții în materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 38/2003
privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Societatea Comercială "TAXI REAL" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.232/3/CA/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.