Decizia nr. 816/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Anton Mădălin Burtan Pop în Dosarul nr. 1.696/187/2006 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.696/187/2006, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Excepția a fost ridicată de Anton Mădălin Burtan Pop.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 24 și art. 41 alin. (1) din Constituție, fără a arăta în ce mod.

Tribunalul Bihor - Secția penală arată că dispozițiile de lege criticate vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor, iar nu restrângerea dreptului la apărare al cetățeanului, drept garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România. Incompatibilitatea stabilită prin textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu se instituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanție legală prevăzută în scopul asigurării probității participanților la realizarea justiției, contribuind la asigurarea imparțialității în desfășurarea actului de judecată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că introducerea unor condiționări legale pentru exercitarea profesiei de avocat nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă, ci, dimpotrivă, datorită specificului acestei profesii și în considerarea interesului public și a exigențelor cetățeanului în relațiile cu justiția, s-a cristalizat necesitatea stabilirii prin lege a unor condiții de exercitare a acestei profesii. Textul de lege criticat nu instituie o restrângere a exercitării dreptului la muncă, respectiv a exercitării profesiei de avocat, ci o garanție legală prevăzută în scopul asigurării probității participanților la realizarea justiției. Interdicția contestată nu atinge existența dreptului și este impusă de necesitatea apărării unor valori sociale importante, și anume ordinea și morala publică. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, se apreciază că prin dispozițiile de lege criticate nu se încalcă principiul egalității, acestea neinstituind niciun fel de discriminare.

Avocatul Poporului arată că interdicția stabilită prin textul de lege criticat nu are semnificația încălcării principiului constituțional al dreptului la apărare, care constă în posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România, exceptându-i pe cei cărora le este oprit prin lege să exercite acte specifice profesiei, datorită unei situații personale. Totodată, această incompatibilitate reflectă grija legiuitorului pentru a asigura un act de justiție imparțial și obiectiv. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 41 din Constituție, se arată că soluția legislativă instituită prin dispozițiile de lege criticate nu constituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanție legală stabilită în scopul ocrotirii probității tuturor participanților la realizarea justiției. Astfel, avocatura este un serviciu public al cărui specific impune necesitatea prevederii, prin lege, a unor condiții de exercitare a acestei profesii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001. Alin. (1) al art. 20 a fost modificat prin

art. I pct. 18 din Legea nr. 255/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Alin. (3) și (4) au fost introduse prin

art. I pct. 19 din Legea nr. 255/2004 .

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Profesia de avocat nu poate fi exercitată la judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate și curțile de apel, precum și la parchetele de pe lângă aceste instanțe, unde soțul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și avocatului al cărui soț, rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplinește funcția de judecător la Curtea Constituțională ori funcția de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanțele Curții de Conturi.

(3) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și la Parchetul Național Anticorupție.

(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) se aplică și avocatului titular, avocatului asociat, avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei, care se folosește de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în condițiile legii în scopul eludării acestor interdicții, sub sancțiunea săvârșirii unei abateri disciplinare grave."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 24 referitoare la dreptul la apărare și art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 294 din 9 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 15 iulie 2005, Curtea a constatat că interdicția instituită prin

art. 20 din Legea nr. 51/1995

vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor, iar nu restrângerea dreptului la apărare al cetățeanului, prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituție. Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România, în afara celor care au interdicție de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situații personale (interdicție limitată la o anumită instanță). Din această perspectivă, incompatibilitatea stabilită prin textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, deoarece textul nu instituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanție legală prevăzută în scopul asigurării probității participanților la realizarea justiției.

De asemenea, prin

Decizia nr. 166 din 1 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 14 mai 2004, Curtea a constatat că

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

nu instituie restrângeri ale exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilități în exercitarea profesiei de avocat la instanța de judecată sau la parchetul unde soțul, ruda ori afinul până la gradul al treilea inclusiv îndeplinește funcția de magistrat. Aceste incompatibilități constituie măsuri de protecție pentru părți împotriva suspiciunilor privind situații de natură să altereze actul de justiție.

Incompatibilitatea reglementată de dispoziția criticată reprezintă o garanție și o măsură de protecție a justițiabililor care recurg la serviciile unui avocat, ale căror interese trebuie asigurate potrivit legii.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Anton Mădălin Burtan Pop în Dosarul nr. 1.696/187/2006 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007.