Decizia nr. 780/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioana Dorina Feraru în Dosarul nr. 3.460/85/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, de Simona Claudia Popa în Dosarul nr. 4.378/212/2007 al Judecătoriei Constanța, de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în Dosarul nr. 3.334/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Administrația Națională "Apele Române" în Dosarul nr. 17.200/281/2006 al Tribunalului Prahova Secția penală, de Cezar Receanu în Dosarul nr. 152/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Stan Zamfir în Dosarul nr. 508/204/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Marius Laurențiu Carniciu în Dosarul nr. 827/254/2007 al Judecătoriei Mangalia, de Lazăr Gâlcă în Dosarul nr. 2.713/245/2007 al Judecătoriei Iași și de Gheorghe Stan în Dosarul nr. 3.330/300/2007 al Tribunalului București Secția I penală.

La apelul nominal răspund reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, domnii consilieri juridici Sorin Florea și Bianca Dinu, reprezentantul Administrației Naționale "Apele Române", avocat cu delegație la dosar, și Stan Zamfir, asistat de avocat Gherasim Ilinca. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că partea Gabriela Abagiu a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 667 D/2007, nr. 724 D/2007, nr. 794 D/2007, nr. 795 D/2007, nr. 797 D/2007, nr. 798 D/2007, nr. 922 D/2007, nr. 1.105 D/2007 și nr. 1.125 D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 724D/2007, nr. 794 D/2007, nr. 795D/2007, nr. 797D/2007, nr. 798D/2007, nr. 922 D/2007, nr. 1.105 D/2007 și nr. 1.125 D/2007 la Dosarul nr. 667D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților prezente.

Reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituționalitate formulate în fața instanței de judecată și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Administrației Naționale "Apele Române" solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele expuse în dosar.

Stan Zamfir, prin avocat, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, referindu-se și la practica instanțelor de judecată în aplicarea textului de lege criticat.

Ministerul Public, referindu-se la jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materie, cu privire la care arată că își menține valabilitatea și în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.460/85/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioana Dorina Feraru în dosarul menționat.

Prin Încheierea din 20 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.378/212/2007, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Simona Claudia Popa în dosarul menționat.

Prin încheierile din 21 mai 2007 și, respectiv, 14 mai 2007, pronunțate în dosarele nr. 3.334/204/2006 și nr. 17.200/ 281/2006, respectiv în dosarele nr. 152/281/2007 și nr. 508/204/2007, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, Administrația Națională "Apele Române", Cezar Receanu și, respectiv, de Stan Zamfir în dosarele menționate.

Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 827/254/2007, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Marius Laurențiu Carniciu în dosarul menționat.

Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.713/245/2007, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Lazăr Gâlcă în dosarul menționat.

Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.330/300/2007, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Stan Gheorghe în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, asemănătoare în cele nouă dosare conexate, se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât dă posibilitatea procurorului ca, prin neîndeplinirea în termen a atribuțiilor de serviciu, să lezeze dreptul cetățenilor la soluționarea cauzelor prin examinarea nemijlocită de către instanță a actelor organelor de urmărire penală. Astfel, în opinia autorilor excepției, sancționarea părții interesate prin lipsirea ei de posibilitatea de a formula plângere împotriva soluției date cu întârziere de un prim-procuror ce trebuie să respecte un termen legal, dar care nu este obligat să facă aceleiași părți comunicarea în interiorul aceluiași termen (de 20 de zile) sau într-un alt termen stabilit de lege, este disproporționată și vătămătoare. Se arată că "așa cum pentru procuror nu există nicio sancțiune procedurală dacă acesta nu rezolvă plângerea primită în termen de 20 de zile și nu comunică de îndată persoanei interesate modul de soluționare, nici părții vătămate nu ar trebui să i se aplice un regim juridic diferit, sancționând plângerea ca tardivă". În opinia autorilor excepției, "posibilitatea de a folosi o cale de atac nu poate fi îngrădită prin stabilirea unui termen care începe să curgă dintr-o situație ipotetică, și nu după comunicarea soluției procurorului". Se mai arată că există neconcordanță între dispozițiile art. 277 din Codul de procedură penală, care instituie obligația procurorului de a rezolva plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire, și prevederile criticate, care s-ar interpreta în sensul că termenul de rezolvare a plângerii de către procuror poate fi depășit, chiar nelimitat. În sfârșit, se mai arată că atât doctrina, cât și practica în materie propun, de lege ferenda, modificarea prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, "având în vedere că sunt încălcate drepturile constituționale ale petentului, care este sancționat procesual pentru o culpă care nu îi aparține".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât, prin instituirea modalității diferite de calcul al termenului procedural prevăzut de art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, în raport de cel prevăzut de art. 278^1 alin. 1 din același cod, se încalcă liberul acces la justiție și egalitatea în fața legii. Se apreciază că nu este echitabilă impunerea unei obligații procesuale diferite în sarcina persoanei interesate, în ceea ce privește termenul de formulare la instanță a plângerii împotriva unei rezoluții sau ordonanțe a procurorului, în funcție de atitudinea organului de urmărire penală, care poate soluționa plângerea întemeiată pe art. 278 din Codul de procedură penală în termen de 20 de zile sau cu încălcarea acestui termen. În opinia instanței, textul de lege criticat nu răspunde niciunei rațiuni de ordin practic, fiind absolut suficientă și legitimă reglementarea instituită prin 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Constanța, Tribunalul Prahova - Secția penală, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Iași și Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă, de fapt, o concretizare a normelor constituționale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituit tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile și în prezenta cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) și (2), care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și supremația legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un process echitabil, precum și cele ale art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, totodată, dispozițiile art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzicerea abuzului de drept, precum și cele ale art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare naționale competente, împotriva actelor care violează drepturile fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanței de contencios constituțional, care s-a pronunțat asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, și nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, prin care Curtea Constituțională a statuat că aceste dispoziții legale sunt constituționale.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, pe de o parte, că prevederile legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În plus, în prezenta cauză se invocă încălcarea, prin același text de lege, a prevederilor constituționale privind dreptul la apărare, a dispozițiilor art. 13 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzicerea abuzului de drept, precum și a celor ale art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare naționale competente, împotriva actelor care violează drepturile fundamentale.

Nici aceste critici nu pot fi reținute, întrucât dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu împiedică partea interesată să se adreseze în mod efectiv instanței de judecată și să se prevaleze, în fața acesteia, de garanțiile procesuale pe care le presupune dreptul la apărare. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii autorilor excepției, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioana Dorina Feraru în Dosarul nr. 3.460/85/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, de Simona Claudia Popa în Dosarul nr. 4.378/212/2007 al Judecătoriei Constanța, de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în Dosarul nr. 3.334/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Administrația Națională "Apele Române" în Dosarul nr. 17.200/281/2006 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Cezar Receanu în Dosarul nr. 152/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Stan Zamfir în Dosarul nr. 508/204/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Marius Laurențiu Carniciu în Dosarul nr. 827/254/2007 al Judecătoriei Mangalia, de Lazăr Gâlcă în Dosarul nr. 2.713/245/2007 al Judecătoriei Iași și de Gheorghe Stan în Dosarul nr. 3.330/300/2007 al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2007.