Decizia nr. 833/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Lică în Dosarul nr. 7.244/231/2006 al Judecătoriei Focșani.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului excepției, prin care se solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării excepției și până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.244/231/2006, Judecătoria Focșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Lică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece permit judecarea unui inculpat pentru o faptă în legătură cu care nu s-a realizat urmărirea penală, eliminându-se această fază. În acest fel inculpatul nu ar putea beneficia de posibilitatea de a contesta pe parcursul urmăririi penale actele de urmărire penală, de a formula probatorii și apărări și, de asemenea, s-ar nesocoti principiul contradictorialității. În consecință, se încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Focșani consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și au următorul cuprins: "Când în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește această faptă, iar instanța, după caz: a) dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, instanța, atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții sunt contrare art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile formulate, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art. 336 din Codul de procedură penală, care se referă la extinderea procesului penal pentru alte fapte, privesc cauzele în care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Această prerogativă încredințată procurorului în procesul penal este în concordanță cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor". Așadar, este firesc și în conformitate cu prevederile constituționale menționate ca procurorul, care are inițiativa procesului în cazurile în care acțiunea penală este pornită din oficiu, să poată solicita și extinderea procesului penal, în condițiile prevăzute la art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Dispozițiile procesuale menționate nu încalcă niciuna dintre prevederile constituționale invocate în încheierea de sesizare. Astfel, prevederile art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părților de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac stabilite de lege, așadar de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil, în deplină concordanță cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și cu reglementările internaționale în materie, așadar implicit și cu art. 24 din Constituție, invocat, de asemenea, în motivarea excepției de neconstituționalitate.

Prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nu au nicio incidență în cauză, deoarece extinderea procesului penal nu poate fi solicitată, în cazurile prevăzute la art. 336 din Codul de procedură penală, decât de către procuror, și nu de către alte părți din proces (inculpat, parte responsabilă civilmente) și, prin urmare, nu se pune problema unor privilegii sau discriminări.

În același sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 256 din 20 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001, și nr. 307 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, ale căror considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Lică în Dosarul nr. 7.244/231/2006 al Judecătoriei Focșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.