Decizia nr. 835/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Cosmin Bogdan Popa în Dosarul nr. 1.350/203/2006 al Tribunalului Alba - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 179/R/CA din 3 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.350/203/2006, Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Cosmin Bogdan Popa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 190 alin. (2) din aceeași ordonanță, contravenind art. 44 alin. (8) din Constituție, deoarece "organul de control a procedat abuziv [...], în sensul că înainte de orice apărare, fără să facă vreo dovadă a celor afirmate în procesulverbal, încălcând prezumția de nevinovăție, fără vreo hotărâre a instanței, a dispus confiscarea și a stabilit o amendă de 30.000 lei, cu mult înainte de a fi stabilită vinovăția, aducându-i o gravă atingere patrimoniului personal. Pe de altă parte, dispozițiile de lege criticate sunt neclare, contradictorii și în forma actuală au un pronunțat caracter ambiguu cu privire la persoanele fizice".

Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 220 alin. (1) lit. c), urmare a republicării ordonanței în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor prevederi legale, care au următorul cuprins: "Constituie contravenții următoarele fapte: [...]

c) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false".

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (8) potrivit cărora "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat cu privire la un regim sancționator similar, prin raportare la prevederile art. 44 din Constituție, reținând, în esență, următoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum și desfășurarea liberă a unei activități comerciale implică respectarea de către toți comercianții a obligațiilor ce le revin în această calitate; textele constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finală și ale alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecția proprietății private și limitele acestui drept, demonstrează că însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte; în concordanță cu dispozițiile din Constituție, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții; potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit și deci, este posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care deținerea sau comercializarea unor produse de către agenții economici contravin legii. În acest sens este, de exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003.

Or, în cauză,

art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, invocat în motivarea excepției, sancționează și cu confiscarea produselor săvârșirea unei contravenții (privind deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false), astfel că jurisprudența de principiu în această materie își menține valabilitatea.

În ceea ce privește stabilirea caracterului licit sau ilicit al faptei, precum și vinovăția persoanei în cauză, Curtea constată că acestea reprezintă probleme de aplicare a legii care excedează controlului instanței de contencios constituțional.

Referitor la susținerea privind caracterul ambiguu și neclar al reglementării, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că, în cazul în care autorul excepției critică modul de redactare a unui text de lege, ceea ce ar presupune modificarea sau completarea acestuia, Curtea nu poate da o altă formulare textului respectiv, întrucât ar excede competenței sale.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Cosmin Bogdan Popa în Dosarul nr. 1.350/203/2006 al Tribunalului Alba - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.