Decizia nr. 819/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Cătălina Buzdugă în Dosarul nr. 5.513/39/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, apărătorul ales, lipsind celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 , ca urmare a constatării neconstituționalității acestui text de lege printr-o decizie pronunțată de Curtea Constituțională ulterior sesizării sale cu soluționarea acestei excepții. Cât privește dispozițiile

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 , solicită admiterea excepției, deoarece aceste dispoziții în mod vădit retroactivează și totodată înlătură aplicarea unei legi mai favorabile.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.513/39/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Cătălina Buzdugă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

aduc atingere principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece "stabilește competența de judecată pentru fapte săvârșite înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 356/2006 , ceea ce are un vădit caracter retroactiv. De vreme ce Curtea de Apel nu mai este competentă să judece infracțiunile comise de notarii publici, ca primă instanță, nu se poate să fie considerată, totuși, competentă doar pentru faptul că aceasta a început judecarea cauzei. De altfel, această retroactivitate este mai pregnantă în fraza finală a art. III alin. (3), care prevede că, dacă apelul sau recursul casează hotărârea pronunțată și dispune rejudecarea cauzei, cauza se va rejudeca potrivit

Legii nr. 356/2006 ". De asemenea, consideră că "noua reglementare a art. 28^1 lit. b) pct. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 13 din Legea nr. 356/2006 , potrivit căreia notarii publici nu mai sunt judecați în primă instanță de curțile de apel, constituie o lege mai favorabilă pentru notarii publici".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că dispozițiile

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

"nu aduc atingere dispozițiilor constituționale, acestea reprezentând norme speciale menite a asigura continuitatea în soluționarea cauzelor penale, fără a se aduce atingere legalității procesului penal și principiilor consacrate prin Constituție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă ca urmare a modificărilor aduse

art. 28^1 lit. b) pct. 1 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 79/2007 , astfel încât, în prezent, competența curților de apel se extinde și asupra infracțiunilor săvârșite de notarii publici.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate "sunt norme procedurale tranzitorii de imediată aplicare și produc efecte pentru viitor, de la data intrării în vigoare a legii. În plus, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competenței și a procedurii de judecată".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: "Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), care prevăd că legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Dispozițiile

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, ulterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții, prin

Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007, Curtea a constatat că acestea sunt neconstituționale pentru motivele acolo reținute.

În consecință, în speța ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, rezultă că, în temeiul alin. (6) din același articol, excepția de neconstituționalitate a

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006

a devenit inadmisibilă.

II. Cu privire la susținerile autoarei excepției referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 , Curtea constată că, ulterior sesizării, s-a produs o nouă modificare a competenței prin

Legea nr. 79/2007

pentru modificarea și completarea art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 2 aprilie 2007, astfel încât, în prezent, competența Curții de Apel se extinde și asupra infracțiunilor săvârșite de "judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi".

Având în vedere aceste noi modificări legislative și ținând seama de faptul că ele sunt de imediată aplicare, Curtea constată că susținerile autoarei excepției nu pot fi reținute.

În ceea ce privește fondul excepției se constată că prin dispozițiile

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, legiuitorul a asigurat posibilitatea soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil, acestea continuând să fie judecate tot de instanțele competente anterior legii de modificare, însă acest fapt nu este de natură să ducă la concluzia că este încălcat principiul legii penale mai favorabile, prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. Legea procesual penală este caracterizată de principiul activității legii, fiind de imediată aplicare.

Deși legea penală, prin excepție, poate retroactiva, este cazul legii penale mai favorabile, în cauză este invocată o lege procesual penală care, astfel cum s-a arătat, este caracterizată de principiul activității legii.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Cătălina Buzdugă în Dosarul nr. 5.513/39/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.