Decizia nr. 905/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Voxline Communication" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 32.585/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2007 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16 octombrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 32.585/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Voxline Communication" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, "anularea formelor de executare și suspendarea executării silite".

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia consideră că dispozițiile

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

contravin prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale. Aceasta, deoarece tariful de monitorizare nu reprezintă o sarcină fiscală, având natura unei plăți legale constituite ca sursă de venituri proprii extrabugetare administrate de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, astfel că acestea nu pot fi incluse în bugetul de stat, nu au caracterul unor creanțe fiscale și, în consecință, nu pot fi aplicabile regulile Codului de procedură fiscală, astfel cum dispune

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 . În opinia autorului excepției, acest tip de impunere contravine principiului justei așezări a sarcinilor fiscale și în plus reprezintă o supraimpunere a veniturilor contribuabilului, fapt ce contravine și legislației comunitare, deoarece încasările obținute de contribuabil din activitatea de telecomunicații sunt astfel dublu taxate: o dată reprezentând baza de calcul pentru tariful de monitorizare, iar a doua oară reprezentând baza de calcul pentru impozitul pe venit sau pe profit.

Judecătoria Sectorului 1 București opinează în sensul că dispozițiile

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor sunt constituționale, excepția fiind, așadar, neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

este inadmisibilă deoarece autorul excepției nu motivează sub niciun aspect pretinsa contrarietate a acestui text față de dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție, încălcându-se astfel

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia orice sesizare adresată Curții Constituționale trebuie motivată.

Avocatul Poporului susține, în punctul său de vedere, că dispozițiile

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

sunt constituționale. Critica față de prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție nu poate fi reținută, arătându-se, în esență, că tariful de monitorizare anual și tariful de utilizare a resurselor de numerotație nu constituie o sarcină fiscală, ci reprezintă o plată legală pentru activitatea de supraveghere și control al pieței comunicațiilor electronice, desfășurată de Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației în conformitate cu prevederile legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 48^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, modificate prin

art. III pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2006

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 octombrie 2006. Textul legal criticat are următorul conținut: