Decizia nr. 821/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) și

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Maru" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate necontravenind dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) și

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Maru" - S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unui recurs declarat împotriva sentinței prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele de lege criticate încalcă principiul constituțional al libertății comerțului, întrucât lasă la libera alegere a administrațiilor locale stabilirea condițiilor de exercitare a comerțului în piețe, fără să indice și limitele în care pot fi impuse aceste condiții. Mai arată că, în opinia sa, se încalcă prevederile art. 16 din Constituție, deoarece condițiile de autorizare sunt impuse de autoritățile locale în mod neunitar, existând posibilitatea ca în anumite unități administrativ-teritoriale să existe reguli mai permisive, iar în altele mai stricte, ceea ce ar conduce la o discriminare a comercianților pe criterii regionale.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Precizează că dispozițiile art. 16 din Constituție sunt aplicabile persoanelor juridice numai dacă tratamentul juridic diferențiat la care acestea sunt supuse s-ar răsfrânge asupra cetățenilor, implicând inegalitatea acestora în fața legii și a autorităților publice, în speță nefiind cazul. Consideră că instituirea unor condiții de exercitare a comerțului în zone publice nu este contrară principiilor economiei de piață, ci, dimpotrivă, asigură utilizarea eficientă și protejarea zonelor publice.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, "instituirea unor regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite neputând fi considerată o încălcare a acestui principiu". În plus, condiția obținerii acordului autorităților administrației publice locale în vederea desfășurării activităților comerciale în zonele publice corespunde principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu nesocotesc nici principiul constituțional al egalității și nici dispozițiile din Legea fundamentală referitoare la economia de piață, ci asigură crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) și

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1): "Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.";

- Art. 6 alin. (2): "Exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", în special ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, și celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului (deși în motivarea scrisă a excepției face referire la art. 135 în ansamblul său).

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Reglementarea cuprinsă în

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , potrivit căreia "orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii", nu reprezintă o încălcare a principiului constituțional privind egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și a obligației statului de a asigura libertatea comerțului. Necesitatea autorizării se impune tuturor comercianților, persoane fizice sau juridice, care desfășoară activități în sectorul comercial sau al serviciilor de piață, în condițiile legii, fără niciun fel de discriminare. Conform normelor metodologice de aplicare a ordonanței în discuție (aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 333/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003), persoanele juridice, respectiv societățile comerciale, regiile autonome și organizațiile cooperatiste, se autorizează în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2001

privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților, iar persoanele fizice și asociațiile familiale se autorizează în conformitate cu prevederile

Legii nr. 507/2002

privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice și ale

Hotărârii Guvernului nr. 58/2003

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 507/2002

privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice.

Obligația obținerii unei asemenea autorizații nu contravine libertății comerțului, ci ea se impune în scopul disciplinării, al ordonării activității comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurențial și protecția consumatorului.

Cea de-a doua critică de neconstituționalitate vizează o altă condiție care trebuie îndeplinită în vederea exercitării activității de comercializare în zone publice, și anume cea cuprinsă în

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 . Aceasta se referă la necesitatea obținerii acordului autorităților administrațiilor publice locale, inclusiv ale sectoarelor municipiului București, după caz.

Curtea constată că nu există contrarietate între aceste prevederi de lege și textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind încălcate. În jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că principiul egalității "nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite" ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, prin ipoteză, condițiile de exercitare a activităților comerciale variază de la o zonă la alta, în funcție de o multitudine de factori diverși ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici. De altfel, în art. 7 din ordonanță sunt enumerate cazurile în care acordul cerut de textul criticat nu se eliberează. Este vorba despre situațiile în care, prin exercitarea activității de comercializare în zone publice, se contravine planului general de dezvoltare urbană și criteriilor generale privind determinarea zonelor și locurilor de vânzare din localități, despre cazurile în care se aduc prejudicii spațiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu, precum și de situațiile în care exercițiul comercial se face în spații improvizate.

În plus, Curtea observă că eliberarea acordului la care se referă art. 6 alin. (2) din ordonanță se circumscrie principiului constituțional al autonomiei locale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) și

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Maru" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.