Decizia nr. 877/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Florin Marcel Toderaș în Dosarul nr. 4.510/30/2007 al Tribunalului Timiș - Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.510/30/2007, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Florin Marcel Toderaș într-o cauză privind soluționarea unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, înscris atât în art. 15 alin. (2) din Constituție, cât și în art. 13 din Codul penal. Potrivit acestui principiu, beneficiul legii penale sau contravenționale mai favorabile se aplică tuturor faptelor săvârșite, indiferent în ce stadiu procesual intervine acea lege. Or,
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
condiționează aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă la jumătate sau înlocuirea pedepsei închisorii cu amendă administrativă de momentul procesual în care se află învinuitul sau inculpatul, limitându-se la categoria celor care au achitat integral prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată. O astfel de condiție este de asemenea discriminatorie, creând situații juridice diferite pentru fapte identice, în condiții ce depind de cauze aleatorii, cum ar fi celeritatea desfășurării unui proces penal față de altul.
Tribunalul Timiș - Secția penală apreciază că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
sunt neconstituționale, fiind contrare art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, textul legal criticat exclude în mod discriminatoriu aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpatul care a fost trimis în judecată anterior intrării în vigoare a
și, deși se află în stare de judecată, nu poate beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de lege, deoarece primul termen de judecată a trecut.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) și ale art. 16 din Constituție. Dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
constituie aplicarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit căruia infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Pe cale de consecință, legiuitorul a stabilit, prin textul legal examinat, un regim sancționator în funcție de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, din rațiuni de politică penală, ce se justifică prin specificul infracțiunilor de evaziune fiscală și necesitatea recuperării sumelor datorate la bugetul de stat. De altfel, jurisprudența Curții Constituționale în materie este constantă în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepției de neconstituționalitate, exemplu fiind deciziile nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006 și nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
sunt neconstituționale față de prevederile art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
Astfel, referirea la "primul termen de judecată" din cuprinsul textului legal criticat creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârșit infracțiuni sub imperiul legii vechi, anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 241/2005 , și au avut un prim termen de înfățișare și cei care au fost trimiși în judecată după intrarea în vigoare a noii legi, deși au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în temeiul legii vechi. Prin urmare, se aplică un regim juridic diferențiat persoanelor care au săvârșit în aceleași timp infracțiuni de evaziune fiscală. Or, situația inculpatului nu trebuie agravată de existența unui impediment intervenit la nivelul activității organelor de urmărire penală, care poate conduce la crearea unei situații discriminatorii între persoane aflate în aceeași situație. În plus, dispozițiile legale criticate instituie o discriminare între persoanele prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul cuprins: "(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă textele constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", și ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
au mai format în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare asemănătoare și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție ca și în prezenta cauză. De exemplu, prin
Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, și prin
Decizia nr. 276 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reținute, că textul de lege criticat nu nesocotește dispozițiile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție.
Întrucât față de cele reținute de Curte prin deciziile menționate nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența sa în materie, argumentele ce au stat la baza soluțiilor anterior pronunțate, la care s-a făcut referire, își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Florin Marcel Toderaș în Dosarul nr. 4.510/30/2006 al Tribunalului Timiș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.