Decizia nr. 886/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudor și Elena Hâncu în Dosarul nr. 667/300/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 667/300/2007, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudor și Elena Hâncu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat creează o evidentă discriminare între creditori, prin obligarea la plata anticipată a unei cauțiuni excesive a creditorului care nu posedă un înscris constatator al creanței sale, dar care a intentat o acțiune legal timbrată prin care a solicitat înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului. Stabilirea cauțiunii nu este neconstituțională în sine, însă plata anticipată, anterioară luării măsurii asigurătorii, convertește regimul juridic al cauțiunii, care, dintr-o garanție a creditorului, devine o condiție esențială de soluționare a cererii de instituire a sechestrului. În plus, cuantumul de 50% din valoarea reclamată reprezintă o sumă prohibitivă, care, în majoritatea cazurilor, se dovedește a fi o piedică reală și concretă în realizarea creanței. Așadar, plata anticipată și valoarea excesivă a cauțiunii constituie impedimente importante în calea accesului liber la justiție și la un proces echitabil în vederea apărării drepturilor și intereselor legitime ale creditorilor.

Autorul excepției invocă și dispozițiile art. 44 alin. (7) din Constituție, întrucât a dobândit calitatea de creditor în litigiul pendinte ca urmare a vătămării suferite prin conduita ilicită a proprietarului vecin, devenit astfel debitor. Sub acest aspect, consideră că este inadmisibil ca asigurarea realizării și conservării drepturilor corelative unor obligații constituționale, precum asigurarea bunei vecinătăți și respectarea sarcinilor care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, să fie condiționată de plată anticipată a unei cauțiuni.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, se arată că nedepunerea cauțiunii odată cu cererea de sechestru nu constituie un veritabil fine de neprimire al acțiunii în justiție, întrucât instanța este obligată să se pronunțe asupra cererii și să stabilească, în cazul admiterii, un termen pentru achitarea cauțiunii, potrivit art. 592 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, având în vedere incertitudinea creanței pentru care se formulează cerere de sechestru în temeiul art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cât și consecința indisponibilizării bunurilor prin instituirea acestei măsuri, se apreciază că stabilirea cauțiunii într-un cuantum fix nu este de natură a leza accesul liber la justiție sau egalitatea părților în fața legii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că instituirea unei reglementări juridice diferite cu privire la drepturile procesuale al unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite, și anume situația în care creditorul are act scris prin care este constatată creanța și situația în care creditorul nu are acest act, nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 16 și 21 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat creează o posibilitate în plus creditorului a cărui creanță nu este constatată în scris de a se adresa justiției, prin cerere de sechestru asigurător, cu respectarea anumitor condiții. Instituirea obligației de a plăti cauțiune nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție și nici ca o măsură discriminatorie care ar contraveni principiului egalității cetățenilor în fața legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitatea îl constituie dispozițiile art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Același drept [de a solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului] îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 alin. (7) privitoare la sarcinile care incumbă titularului dreptului de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerile autorului sunt neîntemeiate.

Astfel, dispozițiile art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care instituie obligația de plată a unei cauțiuni, au ca scop ocrotirea intereselor debitorului împotriva exercitării cu rea-credință de către creditor a drepturilor sale procesuale. Plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii prin care creditorul urmărește realizarea dreptului său, ci exclusiv o condiție pentru înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, în condițiile în care creanța nu este constatată în scris și creditorul dovedește că a intentat acțiunea civilă. Prin urmare, garanția acordată debitorului obligației, justificată de prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale de către creditor, nu poate fi calificată ca o modalitate de împiedicare a accesului liber la justiție.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare, pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

De asemenea, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar contraveni principiului garantării proprietății private, atât timp cât, conform prevederilor art. 723^1 alin. 3 din același cod, "Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tudor și Elena Hâncu în Dosarul nr. 667/300/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.