Decizia nr. 954/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureș - judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că autorul excepției dă o interpretare literală

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 , dar că de fapt acest text de lege are în vedere instituirea unei prezumții relative ce poate fi răsturnată de către debitor. Art. 33 din aceeași lege prevede într-adevăr o sancțiune drastică pentru debitorul căruia i s-a respins contestația privind starea de insolvență, în sensul că acesta nu mai are dreptul de a propune planul de reorganizare, însă aceasta nu presupune o restrângere a accesului la o activitate economică, întrucât acest drept trebuie să se exercite "în condițiile legii", după cum prevede art. 45 din Constituție. De altfel, un plan de reorganizare poate fi propus de administratorul judiciar sau de către creditori.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 597/1.371/2006, Tribunalul Comercial Mureș - judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureș cu prilejul soluționării cererii formulate de creditoarea "Banca Comercială Română" pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva autorului excepției de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 3 pct. 1 lit. a), coroborate cu cele ale

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , sunt contrare dispozițiilor art. 45 din Constituție privind libertatea economică. În acest sens, arată că sintagma "insolvența este prezumată ca fiind vădită" alătură doi termeni contradictorii, întrucât prezumția exclude caracterul evident. Astfel, acest text de lege instituie de fapt o prezumție irefragabilă de insolvență, iar rolul judecătorului-sindic se restrânge, prin urmare, la a fi un simplu instrument de deschidere automată a procedurii insolvenței în situația constatării existenței condițiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a). În acest fel se îngrădește cu totul libertatea economică a debitorului după parcurgerea unei perioade foarte scurte de timp, îngrădire ce devine operantă chiar dacă debitorul are disponibilități bănești sau bunuri libere de sarcini, ce pot fi oricând valorificate pentru plata datoriei. De asemenea, consideră că interdicția de a propune un plan de reorganizare în cazul în care a contestat starea de insolvență reprezintă o limitare a libertății sale de a desfășura o activitate economică.

Tribunalul Comercial Mureș - judecătorul-sindic consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

nu este întemeiată. În acest sens, arată că interpretarea dată de autorul excepției acestui text de lege este pur literală, fără a ține cont de interpretarea sistematică a actului normativ din care reiese evident dreptul de apreciere al judecătorului-sindic, care, fiind sesizat cu o contestație, pe baza actelor de la dosar și a susținerilor părților, poate stabili că debitorul nu este în stare de insolvență sau poate stabili că este într-adevăr în insolvență. În ceea ce privește prevederile

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , apreciază că acestea, interzicând debitorului care a contestat starea de insolvență să propună un plan de reorganizare, contravin dreptului de acces liber la justiție. Acest ultim aspect nu a fost pus în discuția părților.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că prezumția legală de insolvență nu determină automat deschiderea procedurii insolvenței, debitorul putând să conteste existența stării de insolvență. Dacă judecătorul-sindic constată că nu este în insolvență, va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestației.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile constituționale privind accesul liber la o activitate economică nu exclud, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a acestei libertăți. Specificul procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun și care sunt conforme obligației statului prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Totodată, arată că prevederile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

oferă posibilitatea debitorului ca, în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe cererea de deschidere a insolvenței formulată de creditor, să conteste sau să recunoască existența stării de insolvență, nefiind astfel îngrădit dreptul debitorului de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. În sfârșit, arată că accesul liber la justiție are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor celorlalte subiecte de drept.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;";

- Art. 33 alin. (4): "Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2)."

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 45 din Constituție privind libertatea economică.

Examinând excepția, Curtea reține că, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 , aceasta pornește de la o interpretare literală a sintagmei "insolvența este prezumată ca fiind vădită", interpretare ce face abstracție de ansamblul reglementării privind procedura insolvenței. Astfel, în opinia autorului excepției, această sintagmă ar avea în realitate semnificația instituirii unei prezumții irefragabile de insolvență.

Curtea constată că, într-adevăr, textul de lege criticat instituie o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții este justificată de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, cât și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia.

Cu toate acestea, contrar celor susținute de autorul excepției, prezumția instituită de

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeași lege, să conteste existența stării de insolvență, dovedind că, în realitate, nu sunt întrunite condițiile pentru constatarea existenței acesteia.

În ceea ce privește critica adusă

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , se constată că aceasta are în vedere interdicția instituită pentru debitorul căruia i-a fost respinsă contestația privind starea de insolvență de a mai solicita reorganizarea judiciară. Curtea observă însă că, deși debitorul nu mai are acest drept, administratorul judiciar sau creditorii vor putea propune reorganizarea, astfel încât să fie evitat falimentul.

Garantarea libertății economice trebuie să aibă loc în mod egal pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureș - judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2007.