Decizia nr. 913/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. 1 teza a doua și alin. 2 și art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Popa și Lenuța Popa în Dosarul nr. 9.172/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.172/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. 1 teza a doua și alin. 2 și art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Popa și Lenuța Popa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate îndreptățesc reclamantul să introducă o acțiune în chemare în garanție în orice moment al procesului până la închiderea dezbaterilor, în vreme ce pârâtului i se impune să se conformeze unui termen limitativ, cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Așa fiind, dispozițiile art. 61 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt de natură a crea un privilegiu reclamantului, oferindu-i o poziție procesuală mai avantajoasă decât cea a părții adverse, cu încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3).

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că reglementarea diferită a termenului până la care poate fi introdusă cererea de chemare în garanție este justificată, în ceea ce îl privește pe reclamant, de împrejurarea că necesitatea chemării unei terțe persoane în garanție poate să rezulte din susținerile pârâtului făcute prin întâmpinare, cerere reconvențională sau chiar în cursul judecății, deci într-un moment ulterior primei zile de înfățișare. Sub acest aspect, art. 61 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu instituie privilegii sau discriminări între părțile cu interese procesuale contrare.

Referitor la dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd posibilitatea disjungerii cererii principale de cererea privind chemarea în garanție, instanța apreciază că acestea sunt în concordanță cu prevederile constituționale care consacră dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că instituirea unor prevederi legale diferite cu privire la drepturile unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 16 constituționale ale alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii. Pe de altă parte, stabilirea competenței și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut însă ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate reprezentând norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 61 alin. 1 teza a doua și alin. 2 și art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 61: "Cererea va fi făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată. Cererea făcută de pârât se va depune o dată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Cererea de chemare în garanție făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe.";

- Art. 63 alin. 2: "Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate deosebit."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția formulată este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege.

În consecință, prin reglementările cuprinse în art. 61 alin. 1 teza a doua și alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garanție, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă nici accesul liber la justiție atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanție.

Mai mult, obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența lor cererea de chemare în garanție putând întârzia în mod nejustificat judecarea cererii principale, împrejurare care ar fi fost de natură a contraveni prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. 1 teza a doua și alin. 2 și art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vasile Popa și Lenuța Popa în Dosarul nr. 9.172/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2007.