Decizia nr. 1010/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de Călina Domilescu, în nume propriu și în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc autorii excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.172D/2007 și nr. 1.245D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.245D/2007 la Dosarul nr. 1.172D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ioan Micula într-o cauză având ca obiect suspendarea provizorie a executării unei ordonanțe președințiale.

Prin Încheierea din 30 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.532/115/2007, Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Călina Domilescu, în nume propriu și în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, într-o cauză civilă având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată, apreciază că, "raportat la dispozițiile art. 581 din Codul de procedură civilă, dispozițiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât o normă specială referitoare la procedura contestației la executare nu poate fi extinsă și la alte dispoziții procedurale". De asemenea, autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate, întrucât prevăd că în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac, încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), care consacră accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare, precum și ale art. 129, privitoare la folosirea căilor de atac.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială apreciază că prevederile art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, respectiv la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice. De asemenea, apreciază că "dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă nu contravin nici prevederilor art. 24 din Legea fundamentală".

Tribunalul Caraș-Severin - Secția civilă apreciază că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 24, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice. De asemenea, apreciază că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozițiile art. 129 din Constituție, întrucât acestea din urmă nu garantează folosirea tuturor căilor de atac, iar textul de lege criticat instituie o măsură cu caracter vremelnic, care se poate lua numai "în cazuri urgente", care justifică această procedură specială.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că o asemenea reglementare se justifică prin urgența măsurii solicitate, care are caracter vremelnic și poate fi dispusă numai până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, formulată în cadrul contestației la executare. În acest sens, se referă la

Decizia Curții Constituționale nr. 324 din 14 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 iulie 2005.

De asemenea, Guvernul apreciază că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, astfel cum este consacrat în art. 16 din Constituție. "Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale cu privire la art. 16 din Constituție, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetățenilor numai în măsura în care aceștia se găsesc în situații juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferențiat. Or, nu se poate susține că, în cadrul procedurii de executare silită, creditorul se află pe poziție de egalitate cu debitorul, legiuitorul punând însă la dispoziția ambelor părți mijloace procesuale în scopul asigurării echilibrului procesual și egalității de arme dintre acestea". Invocă, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 128 din 1 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constituționale ale art. 16, 21 și 24. Astfel, arată că măsura instituită prin textul de lege criticat se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii. În continuare, arată că suspendarea provizorie a executării de către președintele instanței, în cazuri urgente, printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, nu restrânge sub niciun aspect accesul liber la justiție, ci are în vedere respectarea principiului constituțional privind judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, reglementarea normelor de procedură este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părților de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat. În sensul celor de mai sus, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 363/2007, nr. 365/2007 și nr. 456/2007.

În fine, consideră că, în concordanță cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, este în competența exclusivă a legiuitorului stabilirea căilor de atac și a condițiilor în care acestea pot fi exercitate. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 800 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006, și la

Decizia nr. 363 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

"Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice - art. 16 alin. (1), accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil - art. 21, dreptul la apărare - art. 24, folosirea căilor de atac - art. 129.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile cuprinse în art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care țin de opțiunea legiuitorului, stabilite în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea părților interesate de a ataca încheierea pronunțată cu privire la cererea de suspendare a executării silite, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede posibilitatea ca președintele instanței să dispună, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Încheierea dată în acest caz de președintele instanței nu este supusă niciunei căi de atac. Singura condiție impusă de către legiuitor, potrivit alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă, este plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani.

În analizarea constituționalității acestui text de lege, trebuie avută în vedere, pe de o parte, urgența care se impune în cazul suspendării provizorii a executării silite, urgență care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii date de președintele instanței, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de președintele instanței nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretențiilor sale. Creditorul beneficiază de toate drepturile și garanțiile procedurale, fiind apărat prin instituirea cauțiunii menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

În ceea ce privește prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție pretins încălcate, critica cu un atare obiect nu este întemeiată, deoarece reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar măsura instituită prin aceasta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

Împrejurarea că împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus suspendarea provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la dreptul la apărare, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În fine, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și cu motivări asemănătoare, soluția adoptată fiind de fiecare dată aceeași, și anume că acestea sunt constituționale. În acest sens este

Decizia Curții Constituționale nr. 541 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, și

Decizia Curții Constituționale nr. 622 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de Călina Domilescu, în nume propriu și în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2007.