Decizia nr. 1035/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1),
art. 71 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și a dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 2.573/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
La apelul nominal este prezent autorul excepției.
Având cuvântul, Alexandru Rădulescu solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, reiterând pe larg motivele expuse în fața instanței de judecată. Depune concluzii scrise în sensul celor arătate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.573/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1),
art. 71 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și a dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Alexandru Rădulescu în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin, în esență, următoarele:
art. 4 și 5 din Legea nr. 275/2006
sunt neconstituționale întrucât, datorită acestora, legea, în ansamblul ei, "devine omisivă", încălcând astfel prevederile constituționale ale art. 1 privind statul român; protecția martorului, prin dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 275/2006 , conduce la o discriminare, deoarece, "per a contrario, partea vătămată nu beneficiază de nicio protecție";
art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
stabilește o denumire greșită pentru calea de atac pe care o reglementează, a cărei denumire corectă este "recurs"- în consecință, "judecătoria soluționează în complet de un judecător, ceea ce contravine rațiunii existenței unei căi de atac";
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 275/2006
încalcă prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, precum și pe cele privind dreptul la ocrotirea sănătății, deoarece penitenciarul nu achită contribuția de asigurări sociale, astfel încât deținutul, deși muncește, este privat ilegal de o pensie corespunzătoare vechimii în muncă și, nefiind pensionat, acesta nu beneficiază de asistență medicală "la vârsta bătrâneții";
art. 71 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006
încalcă dreptul la muncă și normele constituționale referitoare la viața intimă, familială și privată, întrucât deținutul sancționat disciplinar nu mai poate munci, cumpăra cele necesare corespondenței, nu poate primi vizita familiei. În ceea ce privește
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se susține că încalcă art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, referitor la rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției, deoarece a fost interpretat în sensul că nu permite Curții "să discute neconstituționalitatea determinată de omisiuni și neclarități ale legii".
Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât niciunul dintre textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Legea fundamentală.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale ce fac obiectul acesteia nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1),
art. 71 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, precum și dispozițiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
Textele criticate din
au următorul cuprins:
- Art. 4: "(1) Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.
(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepsește potrivit legii penale.";
- Art. 5: "(1) În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecție HIV/SIDA sau alte temeiuri.
(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepsește potrivit legii penale.";
- Art. 17: "Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului au obligația de a asigura, în condițiile legii, protecția și asistența martorului aflat în stare de pericol și ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este arestat preventiv.";
- Art. 38 alin. (7): "Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.";
- Art. 61 alin. (1): "Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale și se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.";
- Art. 71: "(1) Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt: [...]
c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d) suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;".
Prevederile criticate din
au următorul cuprins:
- Art. 2 alin. (3): "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 privind statul român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 privind viața intimă, familială și privată, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
I. Criticile art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1),
art. 71 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt neîntemeiate.
Astfel,
art. 4 și 5 din Legea nr. 275/2006
nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale referitoare la statul român și nu conțin nicio normă contrară principiului separației puterilor în stat. Cât privește critica referitoare la caracterul omisiv al reglementărilor menționate, aceasta nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.
Articolul 17
din Legea nr. 275/2006 , care instituie reguli privind protecția martorilor care execută pedepse privative de libertate, respectiv art. 61 alin. (1) din același act normativ, care reglementează plata muncii prestate în regim de detenție, se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza normelor criticate, fără discriminări pe criterii arbitrare, și, ca urmare, nu aduc nicio atingere prevederilor art. 16 din Constituție. De asemenea, nu se poate reține încălcarea, prin
art. 61 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 , a normelor constituționale privind munca și protecția socială a muncii, situația condamnatului aflat în executarea unei pedepse privative de libertate fiind diferită de cea a salariatului aflat într-un raport de muncă.
Articolul 38
alin. (7) din Legea nr. 275/2006
este în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Susținerea autorului excepției în sensul că legiuitorul trebuia să folosească o altă denumire pentru calea de atac pe care textul de lege menționat o reglementează nu este de natură să demonstreze, în vreun fel, neconstituționalitatea acestuia.
Articolul 71
alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006
reglementează o serie de sancțiuni disciplinare în cazul săvârșirii unor abateri de către persoanele condamnate și nu sunt de natură să aducă atingere, în vreun mod, prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. De altfel, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul
art. 71 din Legea nr. 275/2006 , o serie de garanții pentru persoana sancționată disciplinar, alin. (3) al acestui articol stabilind că "aplicarea sancțiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiționare, dreptul la corespondență, dreptul la asistență medicală, dreptul la hrană, dreptul la lumină și dreptul la plimbarea zilnică".
II. Cu privire la
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se susține că este neconstituțional, întrucât nu permite Curții Constituționale să cenzureze neconstituționalitatea "determinată de omisiuni și neclarități ale legii". Contrar acestor susțineri, textul de lege criticat dă expresie prevederilor cuprinse în art. 142 alin. (1) și în art. 146 din Legea fundamentală, precizând rolul Curții de garant al supremației Constituției. În plus, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea sau completarea de către Curtea Constituțională a prevederilor supuse controlului de constituționalitate, în situația constatării unor omisiuni de reglementare, ar însemna o ingerință în activitatea Parlamentului, în contradicție cu prevederile constituționale menționate.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1),
art. 71 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și a dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 2.573/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof.univ.dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.