Decizia nr. 1039/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 185 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Denndorf International" - S.R.L. din Făgăraș în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, respinge cererea prin care autorul excepției solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public arată că, ulterior sesizării Curții, Codul de procedură fiscală a fost republicat, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 215 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. În continuare, făcând referire la

Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007 , pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 185 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Denndorf International" - S.R.L. din Făgăraș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate, prin adăugarea unei condiții suplimentare, aceea a depunerii cauțiunii, în cazul cererii de suspendare a actului administrativ fiscal, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 21 din Constituție. În măsura în care cuantumul sumei datorate este deosebit de important, debitorul se află în imposibilitatea de a achita cauțiunea impusă de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula cerere de suspendare a actului administrativ fiscal în condițiile Legii nr. 544/2005.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ arată că prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt relevante în cauză, acestea referindu-se la egalitatea cetățenilor atât în fața legii, cât și înaintea autorităților publice, și nu la egalitatea cetățenilor în raport cu autoritățile publice. De asemenea, arată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituție. Se constată o identitate de rațiune a legiuitorului atât în cazul prevăzut de dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care instituie obligația depunerii unei cauțiuni până la soluționarea contestației la executare, cât și în cazul prevăzut de art. 185 din Codul de procedură fiscală, care se referă la cererea de suspendare a executării titlului de creanță.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Fixarea unei cauțiuni din suma contestată nu este de natură să obstrucționeze accesul liber la justiție, aceasta constituind o garanție în vederea evitării abuzului de drept, exercitarea cu rea-credință a contestației la executare determinând tergiversarea soluționării cauzelor și, implicit, amânarea realizării creanțelor bugetare.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Legea fundamentală și în celelalte legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. De asemenea, arată că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituție. Astfel, consacrând suspendarea facultativă a executării, iar nu o suspendare de drept, și instituind condiția depunerii cauțiunii, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea exercitării cu rea-credință a contestației la executare, formulată exclusiv în scopul tergiversării executării.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 215 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, cu următorul cuprins: "(1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, a statuat că Legea fundamentală, consacrând dreptul de acces liber la justiție, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții, reguli de procedură, în privința exercitării acestui drept. Condiționarea suspendării executării actului administrativ fiscal de depunerea unei cauțiuni se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum și pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanțelor lor. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 215 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Denndorf International" - S.R.L. din Făgăraș în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.