Decizia nr. 1101/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 1 lit. A pct. h) și i) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

privind regimul deșeurilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Soti Comprest" - S.R.L. cu sediul în Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, în Dosarul nr. 4.119/212/2006 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde Garda Națională de Mediu - Comisariatul Constanța, prin consilier juridic, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Constanța solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la opiniile exprimate în punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.119/212/2006, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) lit. A pct. h) și i) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

privind regimul deșeurilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Soti Comprest" - S.R.L. cu sediul în Mihail Kogălniceanu, județul Constanța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile art. 51 alin. (1) lit. A pct. h) și i) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și libertăților și ale art. 135 care consacră caracterul economiei României de economie de piață. Se arată în acest sens că prevederile de lege criticate încalcă "dreptul de proprietate al celui care repară, în regie proprie, anumite bunuri, astfel încât activitatea desfășurată apare ca fiind una casnică, pentru care nu este necesară realizarea unui proiect de investiții. Niciun bun nu poate fi exclus, direct sau indirect, din sfera de cuprindere a dreptului de proprietate, iar desfășurarea normală a activității de modernizare a unor construcții nu poate fi limitată. Limitele dreptului de proprietate privată nu pot fi decât cele stabilite expres de lege și privesc doar sarcinile care grevează proprietatea. Ele trebuie, însă, să fie proporționale cu situația ce le determină".

De asemenea, s-a susținut că textele de lege criticate pentru neconstituționalitate încalcă "liberul acces al persoanei la o activitate economică, la libera inițiativă, prin antrenarea răspunderii contravenționale, urmărindu-se instituirea unor limitări în cazul unor activități care nu sunt de interes public".

Sub un alt aspect, s-a susținut că "autoritățile publice trebuie să aplice și să interpreteze legea în litera și spiritul ei, iar potrivit textului legal, activitatea de recuperare a deșeurilor se referă la acele deșeuri care pot pune în pericol sănătatea populației sau protecția mediului și nu trebuie să lezeze dreptul de proprietate sau să aducă atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor".

În sfârșit, se arată că "scopul legii trebuie să fie acela de a asigura desfășurarea activității societăților comerciale, iar nu de a crea bariere prin instituirea obligației de a obține avize în domenii ce nu corespund obiectului de activitate al acestora".

Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (1) lit. A pct. h) și i) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 61/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 septembrie 2006.

Însă, anterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 51 alin. (1) au fost modificate și completate prin

art. I pct. 16 din Legea nr. 27/2007

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2006

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2000

privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 18 ianuarie 2007. În urma acestei modificări, soluția legislativă a art. 51 alin. (1) lit. A pct. h) a fost preluată de art. 51 alin. (1) lit. A pct. d), iar dispozițiile lit. i) nu au mai fost preluate.

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe numai asupra constituționalității dispozițiilor

art. 51 alin. (1) lit. A pct. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 , care au următorul cuprins: "Următoarele fapte constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:

A. cu amendă de la 200 lei la 2.000 lei pentru persoanele fizice și de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru persoanele juridice, pentru: [...]

d) transportul și eliminarea deșeurilor fără asigurarea măsurilor de protecție a sănătății populației și a mediului."

Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților și ale art. 135 care consacră caracterul economiei României de economie de piață.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la susținerea autorului excepției privind încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi și alin. (8) din Constituție, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În argumentarea criticilor sale, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită, constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate. Or, chiar potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Conform acestor prevederi, legiuitorul este competent să determine cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea sa, ca drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea eficiență acestor imperative, în limitele și potrivit competențelor sale constituționale.

Or, dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic este un drept fundamental, recunoscut și garantat de Legea fundamentală, care, la art. 35, instituie nu numai obligația statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept, ci și obligația persoanelor fizice și juridice de a proteja și ameliora mediul înconjurător.

Dispozițiile

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, Curtea Constituțională pronunțându-se în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, prin

Decizia nr. 511/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 19 iunie 2007. În motivarea deciziei, instanța constituțională a reținut că "prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dreptului de proprietate privată ale cărui conținut și limite sunt stabilite de lege. Dispozițiile

art. 51 alin. (1) pct. 1 lit. A din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă prevederile legale referitoare la regimul deșeurilor".

2. Sub aspectul susținerii autorului excepției în sensul încălcării prevederilor art. 45 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece principiul constituțional consacrat de acest text din Legea fundamentală nu are incidență în cauză.

Critica de neconstituționalitate a dispoziției

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

vizează, în esență, modul în care agentul constatator a respectat procedura legală de aplicare a amenzii contravenționale. Ca atare, susținerile autorului excepției se referă, în realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate de către organele de control abilitate și nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, care să reflecte relația de contrarietate între textele de lege criticate și normele constituționale invocate. Ele reprezintă motive specifice unei plângeri contravenționale formulate în fața instanței de judecată, care nu fac obiectul controlului instanței de contencios constituțional.

3. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 57 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Prevederile considerate neconstituționale de autorul excepției nu numai că nu contravin principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, ci, dimpotrivă, dau eficiență acestui principiu.

Obiectivul urmărit de legiuitor este reprezentat de reglementarea activităților de producere și gestionare a deșeurilor din categoriile prevăzute de actul normativ criticat, cu asigurarea unui nivel corespunzător de protecție a mediului și a sănătății populației. În acest sens, s-a urmărit cu prioritate: prevenirea sau reducerea producerii de deșeuri și a gradului de periculozitate al acestora, prin dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale; dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creșterii volumului sau periculozității deșeurilor ori asupra riscului de poluare; dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanțelor periculoase din deșeurile destinate valorificării, precum și reutilizarea, valorificarea deșeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care se obțin materii prime secundare ori utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.

Pentru realizarea obiectivelor menționate și în vederea asigurării respectării obligațiilor ce revin categoriilor de subiecte de drept prevăzute în cuprinsul actului normativ criticat, la art. 51 din ordonanță se instituie un sistem de sancțiuni.

Așa cum s-a arătat, autorul excepției a invocat neconstituționalitatea prevederilor

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 , având în vedere rațiuni care privesc interpretarea și aplicarea acestui act normativ. Or, problema stabilirii corecte a situației de fapt și a temeiului juridic al cererii de chemare în judecată fiind o problemă de interpretare a legii, revine în competența instanței de judecată, iar nu în aceea a Curții Constituționale.

4. Referitor la susținerea autorului excepției în sensul încălcării art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Respectarea obligațiilor privind protecția mediului nu aduce în niciun fel atingere liberei inițiative și concurenței, nu afectează libertatea comerțului ori crearea cadrului pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Potrivit

art. 9^1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 , se exceptează de la obligația de a solicita și obține autorizația de mediu, în măsura în care deșeurile nu sunt deșeuri periculoase, activitățile desfășurate de persoanele fizice autorizate/persoanele juridice care elimină propriile lor deșeuri la locul de producere, precum și cele care desfășoară operații de valorificare, dacă: a) autoritățile competente au adoptat reglementări generale pentru fiecare tip de activitate, prin care se stabilesc tipurile și cantitățile de deșeuri și condițiile impuse pentru ca activitatea respectivă să poată fi exceptată de la autorizare; și b) tipurile sau cantitățile de deșeuri și metodele de eliminare sau valorificare sunt în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 5.

Așadar, în niciun caz nu s-ar putea considera că legiuitorul ar fi creat bariere în desfășurarea activității societăților comerciale, prin impunerea obținerii "unor avize în domenii ce nu corespund obiectului de activitate al acestora", astfel cum susține autorul excepției.

Valorificarea factorilor de producție și a potențialului comercial trebuie să se realizeze pe baza principiilor care conduc la dezvoltarea durabilă a societății, sens în care toate categoriile de subiecte de drept trebuie să aducă la îndeplinire îndatorirea ce le revine, potrivit dispozițiilor art. 35 din Constituție, de a proteja și ameliora mediul înconjurător, inclusiv prin respectarea normelor ce realizează cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului fundamental la un mediu sănătos și echilibrat ecologic.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (1) lit. A pct. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000

privind regimul deșeurilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Soti Comprest" - S.R.L. cu sediul în Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, în Dosarul nr. 4.119/212/2006 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.