Decizia nr. 1088/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 222 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Carmen Rodica Boca în Dosarul nr. 4.607/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.607/3/2005, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 222 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Carmen Rodica Boca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție. Astfel, se apreciază că prin textul de lege criticat, care prevede două modalități de dizolvare a societății comerciale, se creează "o diferențiere între proprietatea asociatului care efectiv desfășoară o activitate comercială și cea a altor asociați care nu desfășoară activități comerciale", dar care au posibilitatea să solicite, în orice moment, retragerea lor din societate sau dizolvarea acesteia. Consecința unor asemenea măsuri luate asupra societății comerciale constă în "încălcarea gravă și ireparabilă a proprietății" asociaților, nesocotindu-se astfel art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, referitor la ocrotirea proprietății private, indiferent de titular. De asemenea, se arată că dispozițiile de lege criticate "restrâng libertatea comerțului și creează un cadru nefavorabil pentru valorificarea potențialului comercial", contravenind normelor constituționale prevăzute de art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a). Se apreciază că "scopul legii trebuie să fie acela de a asigura desfășurarea activității societății comerciale, nu acela de a asigura nefuncționalitatea acesteia" și că "lichidarea unei societăți [...] constituie un mijloc de limitare gravă a libertății comerțului și a cadrului instituționalizat de exercitare a actelor de comerț". Autorul excepției mai susține că textele de lege atacate înfrâng și prevederile art. 45 din Constituție, prin aceea că "se încalcă liberul acces la o activitate economică, la liberă inițiativă și la exercitarea acestor libertăți în structura societății existente".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială arată că scopul acestei reglementări este asigurarea exercitării cu bună-credință și în interesul societății comerciale a drepturilor fiecărui asociat și a administratorului societății, ceea ce este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 și ale art. 135 din Constituție. De asemenea, dispozițiile de lege criticate nu pot fi apreciate ca nesocotind prevederile art. 45 din Legea fundamentală, deoarece instanța învestită cu o cerere de excludere urmează să verifice tocmai dacă exercitarea drepturilor în cadrul societății comerciale s-a făcut sau nu în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excluderea unui asociat în situațiile în care acesta săvârșește fapte potrivnice intereselor societății reprezintă, pe de-o parte, o sancțiune aplicată asociatului și, pe de altă parte, o măsură pentru protejarea societății și, implicit, de apărare a intereselor celorlalți asociați. Reglementarea situațiilor în care un asociat poate fi îndepărtat din societate se justifică prin faptul că funcționarea societăților vizate de dispozițiile

art. 222 din Legea nr. 31/1990

are la bază caracterul fiduciar, strânsa legătură dintre asociați, pierderea încrederii cu privire la unul dintre ei putând perturba activitatea societății. Având în vedere că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, conținutul și limitele sale fiind stabilite prin lege, se apreciază că excluderea asociaților în situațiile prevăzute de textul de lege criticat se justifică prin necesitatea protejării intereselor societății și ale asociaților ei. De asemenea, se arată că textul de lege criticat, întrucât urmărește asigurarea continuării activității societății, nu numai că nu încalcă dispozițiile art. 45 și art. 135 din Constituție, ci este o expresie a acestora.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 44 din Constituție, măsura de excludere a asociatului din societatea cu răspundere limitată are ca scop tocmai apărarea patrimoniului societății comerciale al cărei obiect de activitate nu se poate realiza prin rea-credință sau neînțelegere între asociați. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 45 și art. 135 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 222 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul cuprins: "(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:

[...] c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82;

d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitoare la economia României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 431 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.140 din 2 decembrie 2004, a statuat că într-o economie de piață, guvernată de regulile concurenței loiale, ale liberului acces la activitatea economică și ale liberei inițiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social și democratic, nu poate să susțină și să protejeze o societate comercială neviabilă, al cărei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligență, reaua-credință sau neînțelegerile grave dintre asociați. Este în interesul general al societății, dar și o consecință firească a mecanismelor economiei de piață ca astfel de participanți la activitatea economică să nu constituie subiecți față de care statul trebuie să-și asume îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, iar asupra lor să-și producă efectul normele juridice referitoare la încetarea activității în una dintre modalitățile prevăzute în acestea. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate reprezintă tocmai expresia prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, întrucât prin reglementarea celor două modalități de dizolvare a unei societăți comerciale sunt respectate exigențele principiului economiei de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, precum și obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Textul de lege criticat este în deplin acord și cu prevederile art. 45 din Constituție, care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă, precum și exercitarea acestora în condițiile legii. Nu se poate susține că unei persoane juridice de drept privat, aflată în stare de dizolvare, îi este obstaculat accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligația să respecte acest drept, iar nu obligația de a menține în viața economică o societate comercială prin eforturi publice. De altfel, dreptul oricărei persoane de a desfășura o activitate economică este liber, statul garantând doar accesul neîngrădit la libera inițiativă, precum și exercitarea acesteia.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 222 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Carmen Rodica Boca în Dosarul nr. 4.607/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.