Decizia nr. 1100/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1^1 și art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât în realitate se dorește modificarea textului dedus controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 2.941 din 31 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.129/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1^1 și art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petrică Hogea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 385^14 alin. 1^1 și art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale "în măsura în care este obligatorie ascultarea inculpatului în recurs, dacă anterior acesta a fost achitat de ambele instanțe, în loc să se prevadă soluția casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării, fără a se ține seama de natura juridică a recursului, care este o cale de atac de casare, ceea ce este de natură să înfrângă art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, precum și art. 11 și 19 din Legea fundamentală raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepției solicită modificarea textelor de lege criticate, ceea ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 385^14 alin. 1^1 și art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. De asemenea, menționează că dispozițiile art. 19 din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^14 alin. 1^1, cu denumirea marginală Verificarea hotărârii, și ale art. 385^16 alin. 1, cu denumirea marginală Soluții și chestiuni complementare din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins:

- art. 385^14 alin. 1^1: "Cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.";

- art. 385^16 alin. 1: "Când instanța de recurs casează hotărârea și reține cauza spre rejudecare potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d), se pronunță prin decizie și asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 19 referitoare la extrădare și expulzare și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită în realitate modificarea soluției legislative consacrate de textele de lege criticate, în sensul reglementării soluției casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării inculpatului, spre deosebire de prevederile actuale care dau dreptul instanței de recurs să asculte inculpatul. O asemenea critică nu intră în competența de soluționare a Curții, care, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În consecință, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competența Curții Constituționale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepției.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1^1 și art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.