Decizia nr. 1090/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mini Trans Serv" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.775/312/2007 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.775/312/2007, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mini Trans Serv" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 53 din Constituție, deoarece competența de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției revine judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar nu altei instanțe, de exemplu cea de la domiciliul părții. De asemenea, se consideră a fi încălcate și prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) și l) din Constituție, întrucât prin textul de lege criticat se reglementează probleme ce privesc contenciosul administrativ și procedura de judecată prin alt act normativ decât o lege organică.

Judecătoria Slobozia arată că excepția de neconstitu ționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că textul de lege criticat asigură tocmai posibilitatea contravenientului de a se plânge instanței judecătorești împotriva procesului-verbal de contravenție, stabilind competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția de a soluționa o astfel de plângere.

Stabilirea competenței pe criteriul locului săvârșirii faptei reprezintă opțiunea legiuitorului în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De asemenea, se apreciază că soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii de către instanța de la locul săvârșirii faptei nu reprezintă o îngrădire a drepturilor și libertăților cetățenilor, ci este o normă referitoare la competența instanțelor judecătorești, în deplină conformitate cu prevederile art. 21 și art. 53 din Constituție.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție al persoanelor interesate, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în raport cu prevederile art. 53 din Constituție, se arată că textul criticat nu aduce nicio restrângere exercițiului dreptului de acces liber la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu următorul cuprins: "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 73 alin. (3) lit. k) și l) referitoare la categoriile de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate în susținerea acesteia vizează, în esență, aspectul referitor la competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale, reglementată prin

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. În opinia autorului, această competență ar trebui să revină altei instanțe decât judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Cât privește această critică, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, a reținut că textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.

Totodată, prin

Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a statuat că

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă acestuia fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ. Domeniul contravențional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăsește printre cele strict și limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituție, în privința cărora legiferarea are loc numai prin lege organică.

De asemenea, Curtea constată că nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât nu s-a constatat existența vreunui drept sau a vreunei libertăți care să fi fost restrânse prin dispozițiile de lege criticate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mini Trans Serv" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.775/312/2007 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.