Decizia nr. 1026/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 și ale art. 82 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dan Nemet în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006 al Judecătoriei Târgu Mureș.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepției a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 și ale art. 82 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dan Nemet într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 82 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât permit audierea ca martor a persoanei vătămate numai dacă aceasta nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. Arată că, în opinia sa, sunt nesocotite dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se instituie o diferențiere de tratament în ceea ce privește audierea persoanei vătămate. Astfel, atunci când persoana este audiată în calitate de martor, aceasta are obligația de a depune jurământ, în condițiile art. 85 din Codul de procedură penală, pe când în situația reglementată de textul de lege criticat (adică atunci când este constituită parte civilă sau participă în proces ca parte vătămată) persoanei vătămate nu îi incumbă o asemenea obligație. De aceea, autorul excepției susține că se creează o inegalitate juridică față de restul părților din proces, ca urmare a modului diferit de audiere. Mai arată că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție, pe care le interpretează în sensul că oferă magistratului "libertatea de a aprecia asupra unui material probator cât mai complet, exact și mai puțin subiectiv relatat de părți [...]".

În ceea ce privește dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că audierea învinuitului sau inculpatului ca martor ar trebui să se facă sub prestare de jurământ și că ar trebui să se ofere acestuia posibilitatea de a alege în ce mod să fie audiat, respectiv "ca învinuit, în condițiile procedurale actuale sau, dimpotrivă, ca martor".

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fiind greșită concluzia autorului excepției potrivit căreia declarațiile persoanei vătămate pot fi diferite în funcție de modalitatea de audiere a acesteia.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 70 și ale art. 82 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 70: "Întrebări și lămuriri prealabile - Învinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, poreclă, data și locul nașterii, numele și prenumele părinților, cetățenie, studii, situația militară, loc de muncă, ocupație, adresa la care locuiește efectiv, antecedente penale și alte date pentru stabilirea situației sale personale.

Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.

Dacă învinuitul sau inculpatul consimte să dea o declarație, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere să dea o declarație, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.

Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoștință și obligația să anunțe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal.";

- Art. 82: "Persoana vătămată - Persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și celor ale art. 21 alin. (3) teza întâi care garantează dreptul părților la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că autorul acesteia, interpretând per a contrario dispozițiile art. 82 din Codul de procedură penală, este nemulțumit de faptul că acestea nu permit audierea ca martor a persoanei vătămate în ipoteza în care aceasta participă în proces în calitate de parte vătămată sau dacă s-a constituit parte civilă. În concret, autorul excepției critică faptul că în aceste două ipostaze, de parte vătămată sau de parte civilă, persoana vătămată va da declarații fără să fie obligată să depună jurământ. Urmând firul acestui raționament, autorul excepției conchide că persoana vătămată ar putea să relateze aceeași stare de fapt în moduri diferite, în funcție de felul în care depune declarația, sub prestare de jurământ sau fără prestare de jurământ. Or, o asemenea concluzie este inacceptabilă, întrucât pleacă de la o prezumție de nerespectare a dispozițiilor art. 57 din Constituție potrivit cărora cetățenii trebuie să își exercite drepturile și libertățile cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. În speță, această bună-credință se manifestă prin declararea adevărului în cursul procesului penal. Este de remarcat, de altfel, că subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă nu poate fi decât martorul, expertul sau interpretul. Niciuna dintre persoanele care au calitatea de părți în proces nu face declarații, în cadrul procesului, sub prestare de jurământ și nici nu poate fi acuzată dacă "face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată". Dacă, însă, persoana vătămată, după ce s-a constituit parte civilă sau a participat în proces ca parte vătămată, renunță definitiv la calitatea de parte în proces, atunci ea poate fi ascultată ca martor, aplicându-i-se regulile procedurale corespunzătoare ascultării martorilor.

În ceea ce privește inculpatul, este evident că posibilitatea de a face declarații referitoare la faptă și la învinuirea ce i se aduce reprezintă o concretizare a dreptului la apărare, neputându-i-se impune să facă declarații sub prestare de jurământ, pentru că ar fi expus în acest fel riscului autoincriminării (nemo tenetur edere contra se).

Curtea constată că nu se poate reține nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât situațiile avute în vedere de autorul excepției sunt esențialmente diferite, astfel încât este pe deplin justificată o reglementare diferită. Curtea Constituțională a statuat, prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Un argument în plus în sensul că nu este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice îl constituie faptul că procedura obținerii declarațiilor este identică pentru toate părțile din proces (inculpat, parte vătămată, parte civilă și parte responsabilă civilmente), potrivit art. 77 din Codul de procedură penală.

Oricum, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, care caracterizează procesul penal, probele nu au valoare mai dinainte stabilită și pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză ( art. 69 și 75 din Codul de procedură civilă). Prin Decizia nr. 324 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, Curtea Constituțională a statuat că "Nici procurorul și nici instanța de judecată nu-și pot întemeia soluția numai pe anumite probe, selectiv alese, întrucât chiar art. 63 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au valoare dinainte stabilită, ci trebuie să examineze și să aprecieze totalitatea probelor administrate, să le coroboreze și să le stabilească pe cele care sunt pertinente pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele și pe care se poate întemeia o convingere corectă și o soluție justă".

În ceea ce privește prevederile art. 70 din Codul de procedură penală, criticate pentru neconstituționalitate, Curtea observă că acestea stabilesc o serie de reguli referitoare la modalitatea de obținere a declarațiilor învinuitului sau inculpatului, reguli care țin de tactica ascultării acestuia și care sunt premergătoare obținerii declarației. Autorul excepției nu reușește să releve nicio contradicție între textele de lege criticate și vreuna dintre dispozițiile Legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 și ale art. 82 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dan Nemet în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.