Decizia nr. 1086/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi și art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Aurel Chinde în Dosarul nr. 34/81/2007 al Curții Militare de Apel.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2007, în prezența autorului excepției, asistat de avocații Gheorghe Ciobotaru și Ion Panaitescu, și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 20 noiembrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 34/81/2007, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Aurel Chinde.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional în raport cu dispozițiile art. 24 din Constituție și cu prevederile art. 6 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât, anterior modificării aduse prin
art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală permitea apărătorului învinuitului sau inculpatului să asiste la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală. De asemenea, arată că "dreptul la apărare trebuie înțeles ca fiind garantat constituțional numai dacă, și în măsura în care, textele de lege care îl reglementează fac referire explicită la intervalul de timp în interiorul căruia el poate fi exercitat, dar, în egală măsură, și la ansamblul măsurilor și actelor procesuale dispuse de organele judiciare pe toată durata procesului penal".
Curtea Militară de Apel apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale privind dreptul la apărare, motivând că "apărătorul persoanei învinuite nu are dreptul să participe la toate actele de urmărire penală, deoarece acesta ar contraveni principiilor acestei faze procesuale, doar faza de judecată fiind contradictorie, nu și faza de urmărire penală. Apărarea învinuitului se poate realiza în faza urmăririi penale prin prezența apărătorului la efectuarea acelor acte la care și prezența învinuitului sau inculpatului este obligatorie, prin depunerea de cereri, memorii, prin solicitarea de administrare a unor probe. Asupra tuturor acestor mijloace de apărare, procurorul trebuie să se pronunțe prin rezoluție motivată, care va fi supusă controlului instanței odată cu fondul cauzei".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la garantarea dreptului la apărare.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, fiind încălcate prevederile art. 24 din Constituție, părțile procesului penal având dreptul de a fi asistate de apărător la efectuarea oricărui act de urmărire penală și nu doar la efectuarea acelora care implică audierea sau prezența părții.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Drepturile apărătorului", așa cum au fost modificate și completate prin
art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.
Din susținerile autorului excepției rezultă că excepția de neconstituționalitate privește, în realitate, numai dispozițiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, asupra constituționalității cărora Curtea urmează a se pronunța.
Textul criticat are următorul conținut: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea și poate formula cereri și depune memorii".
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 alin. 1 din Codul de procedură penală referitoare la garantarea dreptului la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Art. 24 din Constituție, cu denumirea marginală "Dreptul la apărare", prevede:
"(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Textul constituțional nu condiționează, nu limitează și nici nu restrânge în vreun fel dreptul la apărare al părților din proces, în tot cursul procesului. Se mai constată că textul constituțional nu distinge între fazele procesului și nici față de natura juridică a acestuia.
2. Codul de procedură penală, în art. 6 din capitolul I "Scopul și regulile de bază ale procesului penal" al titlului I, dezvoltă prevederile art. 24 din Constituție, cu aplicațiune la procesul penal.
Articolul 6
, denumit marginal "Garantarea dreptului de apărare", are următorul cuprins:
"Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.
În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să le administreze probele necesare în apărare.
Organele judiciare au obligația să-l încunoștiințeze, de îndată și mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.
Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligația să încunoștiințeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condițiile și în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales."
Acestea sunt prevederile art. 6 din Codul de procedură penală, ca "reguli de bază ale procesului penal", privind "garantarea dreptului de apărare". Textul
art. 6 nu a fost modificat prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006
și este în vigoare în forma prezentată.
Codul de procedură penală folosește termenul procesual de "apărător", menținut în mod tradițional, iar nu termenul de "avocat", așa cum prevede Constituția.
Alin. 2 al art. 6 prevede obligația organelor judiciare de a asigura părților din procesul penal deplina exercitare a drepturilor procesuale "în condițiile prevăzute de lege", dar această dispoziție înseamnă și că legea procesuală penală trebuie să respecte prevederea constituțională.
3. Modificând și completând Codul de procedură penală,
Legea nr. 356/2006 , în art. I pct. 99, a dat art. 172 alin. 1 un alt conținut, și anume: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea și poate formula cereri și depune memorii".
Textul alin. 1 al art. 172, înainte de a fi modificat, avea următorul conținut: "În cursul urmăririi penale apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii".
Se constată că modificarea adusă art. 172 alin. 1 constă în introducerea în textul legii a următoarei sintagme: "care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului".
Aceasta este partea de text care, raportată la art. 24 din Constituție, se constată că este o condiționare și o restrângere a dreptului apărătorului de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală privindu-l pe învinuitul sau inculpatul căruia îi asigură apărarea și, prin aceasta, este o restrângere și o limitare a însăși dreptului la apărare.
4. Curtea reține și că dreptul apărătorului este de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, iar nu dreptul de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală.
Tocmai din aceste motive și în mod consecvent se prevede că apărătorul care asistă la efectuarea actelor de urmărire penală, de către procuror sau de către ofițerul de poliție judiciară, poate formula cereri și depune memorii.
Este evident că memoriile sunt scrise și că cererile pot fi formulate numai în scris. Rezolvarea acestora se face de către anchetator, iar în cazurile în care învinuitul sau inculpatul nu este mulțumit de rezolvarea dată, aceasta poate fi atacată conform prevederilor Codului de procedură penală.
Faza de urmărire penală a procesului penal are caracteristicile sale juridice și, corespunzător acestora, și reglementarea adecvată.
Caracteristicile fazei de judecată a procesului penal, prevăzute în art. 289 și art. 290 din Codul de procedură penală, nu se regăsesc și în faza de urmărire penală.
5. Curtea mai reține și observația că art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează drepturile apărătorului în cadrul asistenței judiciare facultative, potrivit opțiunii de asistență a învinuitului sau inculpatului.
În cazurile de asistență juridică obligatorie, reglementarea legală este alta și încălcările acestei reglementări atrag sancțiuni juridice diferite.
6. Textul art. 172 alin. 1, în redactarea anterioară modificării aduse prin
art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , constituie o restrângere a dreptului la apărare prin modalitatea stabilită pentru apărătorul învinuitului sau inculpatului, de "a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală", iar nu de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală. Această restrângere este determinată de natura anchetei penale, de exigențele acesteia și corespunde prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituție, privitoare la "desfășurarea instrucției penale", cazuri în care legea poate restrânge exercitarea dreptului apărătorului.
Introducerea, însă, în cuprinsul art. 172 alin. 1 a sintagmei "care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea" reprezintă o condiționare și o limitare a dreptului apărătorului de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală și, prin aceasta, o încălcare a garantării dreptului la apărare a învinuitului sau inculpatului.
7. În temeiul
art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevede: "În caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare", Curtea observă că și prevederile art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală au fost modificate și completate prin aceeași
Lege nr. 356/2006 , prin art. I pct. 101, și în același sens în care au fost modificate și completate prevederile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu aceeași condiționare și limitare a dreptului la apărare pentru celelalte părți din procesul penal.
Modificat și completat, textul art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, în vigoare, are următorul conținut: "Apărătorul părții vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența părții căreia îi asigură apărarea și poate formula cereri și depune memorii".
Înainte de modificarea și completarea menționată, textul alin. 1 al art. 173 avea următorul conținut: "Apărătorul părții vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii".
Rezultă, în mod evident, că modificarea și completarea a constat în introducerea textului "care implică audierea sau prezența părții căreia îi asigură apărarea" și că aceasta reprezintă, de asemenea, o condiționare și o limitare a dreptului apărătorului părții căruia îi asigură apărarea și, prin aceasta, a însăși dreptului la apărare al acelei părți din procesul penal.
Pentru aceleași considerente, Curtea constată că și sintagma introdusă în cuprinsul art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, anterior menționată, este contrară prevederilor art. 24 din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Aurel Chinde în Dosarul nr. 34/81/2007 al Curții Militare de Apel, și constată că prevederea "care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea" cuprinsă în acest text, precum și dispoziția "care implică audierea sau prezența părții căreia îi asigură apărarea", cuprinsă în art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, sunt neconstituționale, fiind contrare art. 24 din Constituție referitor la dreptul la apărare.
Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.