Decizia nr. 1075/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 630/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 630/42/2007, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgoviște cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Încheierii din 15 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 7.947/2005, încheiere prin care, în temeiul

art. 36 din Legea nr. 85/2006 , s-a suspendat judecarea acțiunii formulate de această societate comercială în calitate de creditoare a Societății Comerciale "Vlacom" - S.R.L. din Târgoviște.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este inexact formulat, dând loc unor interpretări diferite. Astfel, consideră că termenul de "realizare" privește exclusiv executarea activelor debitorului și nu are în vedere suspendarea acțiunilor aflate pe rolul instanțelor de judecată. De asemenea, consideră că suspendarea acțiunilor pentru realizarea creanțelor aduce atingere proprietății private, dreptului de acces liber la justiție și dreptului la un proces echitabil ale creditorilor. În acest sens, arată că, după închiderea procedurii insolvenței, creditorii nu-și mai pot realiza drepturile, întrucât debitorul nu mai are bunuri susceptibile de executare.

Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că interpretarea textului de lege este de competența instanței de judecată și nu constituie un motiv de neconstituționalitate. De asemenea, arată că nu se încalcă dreptul de proprietate, întrucât în cursul procedurii insolvenței se acoperă toate creanțele creditorilor garantați, aceștia având și posibilitatea de a solicita ridicarea suspendării prevăzute de

art. 36 din Legea nr. 85/2006 . În ceea ce privește dreptul de acces liber la justiție, consideră că acesta nu este restrâns, întrucât deschiderea procedurii falimentului suspendă orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute de textul de lege supus controlului de constituționalitate. În același timp, accesul liber la justiție presupune posibilitatea persoanelor de a utiliza structurile și mijloacele procedurale specifice activității jurisdicționale, art. 129 din Constituție îndreptățind legiuitorul să stabilească ierarhia căilor de atac și modalitatea folosirii acestora. În sfârșit, arată că nu este înfrânt nici dreptul la un proces echitabil, întrucât

art. 36 din Legea nr. 85/2006

operează asupra tuturor creditorilor, iar, în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenței, pentru toți reîncep să curgă termenele de prescripție a valorificării drepturilor lor, creditorii diligenți având posibilitatea recuperării creanțelor lor chiar în cadrul procedurii falimentului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că procedura insolvenței este o procedură colectivă, ce creează un cadru unic în care creditorii își pot valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență, astfel că acțiunile paralele ale altor creditori ar îngreuna eforturile depuse pentru evaluarea activului și pasivului debitorului în vederea distribuirii rezultatului lichidării, în condițiile legii. De asemenea, având în vedere că suspendarea acțiunilor creditorilor este însoțită de suspendarea curgerii termenelor de prescripție a acestor acțiuni, consideră că nu este încălcat nici dreptul de proprietate. În sfârșit, arată că nu este încălcat nici dreptul de acces liber la justiție, deoarece creditorii pot beneficia de toate pârghiile pe care procedura insolvenței le pune la dispoziție pentru a-și valorifica în mod corespunzător creanțele.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, acesta nefiind contrar dreptului la un proces echitabil, întrucât măsura suspendării acțiunilor creditorilor se justifică prin natura specială a procedurii insolvenței, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual și egalitar pentru valorificarea drepturilor de creanță împotriva debitorului aflat în insolvență. În legătură cu acestea, arată și că este competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. De asemenea, consideră că suspendarea nu afectează drepturile celui care a formulat o acțiune pentru valorificarea drepturilor de creanță, întrucât, potrivit

art. 40 din Legea nr. 85/2006 , se suspendă orice termen de prescripție a acțiunilor la care se referă art. 36 din aceeași lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi constituționale: art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 6 paragraful 1 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, articol ce se referă la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de

Legea nr. 85/2006 , procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență.

În aceste condiții, existența unor acțiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului și pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acționa în vederea realizării drepturilor lor. Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 64 din Legea nr. 85/2006 , creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanțele pe care le au în tabelul creanțelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenței pentru acoperirea creanțelor. În cazul salariaților, drepturile acestora sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanțe de către administratorul judiciar/lichidator.

Prin urmare, Curtea constată că

art. 36 din Legea nr. 85/2006

nu aduce vreo restrângere exercițiului dreptului de valorificare a creanței.

De asemenea, Curtea nu poate reține nici criticile de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În primul rând, trebuie avut în vedere că, în cadrul procedurii insolvenței, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziție de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenței a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanție efectivă drepturilor creditorilor.

În al doilea rând, Curtea reține că dreptul la acțiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin

art. 40 din Legea nr. 85/2006 , care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripție a acțiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenței, în condițiile

art. 15 din Decretul nr. 167/1958 , publicat în Buletinul Oficial, nr. 19 din 21 aprilie 1958.

Existența riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenței, creditorul să nu-și mai poată recupera creanța are ca temei lipsa de diligență a creditorului care nu a acționat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective și nu poate fi privită ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor instanței de judecată.

În sfârșit, în ceea ce privește solicitarea autorului excepției ca instanța de contencios constituțional să clarifice sensul

art. 36 din Legea nr. 85/2006 , Curtea apreciază că aceasta nu reprezintă un aspect de neconstituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii ce intră în competența instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgoviște în Dosarul nr. 630/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.