Decizia nr. 1076/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Muzeul Bran într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este contrar art. 45 și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție. În acest sens, arată că, potrivit acestui text de lege, se prezumă respectarea de către angajat a obligației prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a) din Codul muncii referitoare la realizarea normei de muncă sau îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin conform fișei postului, dar nu și aplicarea de către angajator a sancțiunilor pentru neprezentarea nejustificată la locul de muncă a angajatului. Astfel, este restrâns dreptul angajatorului de a decide măsurile manageriale, încălcându-se principiile economiei de piață și ale libertății contractuale.

Tribunalul Brașov - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat nefiind contrar dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate nu sunt întemeiate. Astfel, arată că Legea fundamentală consacră libertatea economică, garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora "în condițiile legii", astfel încât stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constituțional este la latitudinea legiuitorului. În ceea ce privește conformitatea textului de lege criticat cu art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, arată că într-un stat de drept nu este de conceput ca libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție să fie asigurate altfel decât cu stricta aplicare a legii.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, acesta instituind o măsură de protecție a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. De asemenea, consideră că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează o problemă de aplicare a legii, ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi constituționale: art. 45 referitor la libertatea economică și art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) prin care se arată că "Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență" și prin care statul este obligat să asigure "libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 263 din Codul muncii, în cazul nerespectării obligațiilor ce izvorăsc din normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, angajatorul poate sancționa disciplinar angajatul, inclusiv în cazul absenței nejustificate de la serviciu a acestuia. Această sancționare poate avea loc numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, respectiv a prevederilor art. 264-268 din același cod.

De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 270 din Codul muncii, salariatul poate fi obligat să răspundă patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.

Având în vedere acestea, Curtea constată că textul de lege criticat nu aduce nicio limitare a angajării răspunderii salariatului fie pe plan disciplinar, fie pe plan patrimonial, atât timp cât acestea au fost stabilite în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Caracterul specific al raporturilor de muncă, în care salariatul se află într-o poziție de subordonare față de angajator, justifică măsurile de protecție specială pe care legiuitorul a înțeles să le instituie în favoarea salariatului prin stabilirea cazurilor și condițiilor stricte în care poate fi atrasă răspunderea acestuia ori poate fi sancționat.

Aceste măsuri de protecție nu pot fi privite ca fiind contrare art. 45 ori art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție. Astfel, Curtea observă că art. 45 din Constituție garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora "în condițiile legii" și, prin urmare, stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constituțional este la latitudinea legiuitorului.

În același timp, într-un stat de drept, libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție sunt asigurate în condițiile în care este respectată cu strictețe legea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 161 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Muzeul Bran în Dosarul nr. 4.078/62/M/2006 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.