Decizia nr. 1159/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Mircea Bălăban în Dosarul nr. 1.399/330/2006 (număr în format vechi 70/2007) al Tribunalului Ialomița - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că părțile Aurelian Mega și Aurel Mega au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că în motivarea acesteia se invocă probleme de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.399/330/2006 (număr în format vechi 70/2007), Tribunalul Ialomița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Mircea Bălăban în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că în cauză i-a fost îngrădit accesul la înfăptuirea actului de justiție [...] prin "împingerea acestui proces de față în instanța de judecată", fiindu-i astfel închise "toate căile de acces" pe care i le oferea art. 278 din Codul de procedură penală. De asemenea, judecătorul care s-a pronunțat la judecarea pe fond a plângerii formulate în cauză i-a îngrădit "dreptul constituțional la înfăptuirea actului de justiție". În plus, arată că nu i s-a făcut nicio comunicare nici de către judecătorie, nici de către Parchet, prin care să fie pus în termenul legal și să i se creeze accesul la instanța de judecată, precum și faptul că nu i-a comunicat nimeni faptul că unul dintre parchete a înaintat instanței soluționarea vreunei plângeri declarate de autor împotriva vreunei rezoluții.

Tribunalul Ialomița - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că "reglementarea dată de textul de lege în discuție, prin procedură și termene, facilitează accesul liber la justiție al oricărei persoane nemulțumite de un act al procurorului și conduce la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor ajunse în fața instanțelor de judecată".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că instanța de judecată a reținut, în considerentele încheierii de sesizare, faptul că "petentul Bălăban Mircea [...] a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală" (text care privește plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată) și, în consecință, și-a exprimat opinia cu privire la acest text de lege și a trimis dosarul la Curtea Constituțională în vederea soluționării acestei excepții de neconstituționalitate. Din examinarea concluziilor scrise depuse de autorul excepției la dosarul cauzei se observă însă că acesta menționează, ca obiect al excepției de neconstituționalitate, dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală, text care privește plângerea contra actelor procurorului. Totodată, analizând conținutul criticilor formulate, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit de faptul că, în cauză, s-a înaintat la instanță o plângere împotriva soluției procurorului (așadar, întemeiată pe dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală), plângere care nu îi aparține și care a și fost soluționată de instanța de fond. Se mai constată că împotriva încheierii de sesizare a Curții Constituționale autorul excepției a declarat recurs, în care a arătat că este "de acord cu înțeleapta încheiere" și a cerut i se facă dreptate "pe dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală". Curtea de Apel București - Secția I penală, prin

Decizia nr. 740 din 15 mai 2007 , a respins recursul declarat de Mircea Bălăban, constatând că petentul nu justifică niciun interes și reținând, în considerentele acesteia, că trimiterea dosarului la Curtea Constituțională s-a realizat "în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală".

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la constituționalitatea art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate. Toate susținerile sale cu privire la faptul că în cauză i s-a încălcat liberul acces la justiție vizează modul în care a fost interpretată și aplicată legea de instanța de judecată, respectiv de organele de urmărire penală. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Aspectele criticate de autorul excepției sunt de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

În plus, Curtea Constituțională s-a pronunțat, în jurisprudența sa, prin numeroase decizii, asupra constituționalității dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, statuând, în mod constant, că acestea nu încalcă liberul acces la justiție. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005,

Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, și

Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, ale căror considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Mircea Bălăban în Dosarul nr. 1.399/330/2006 (număr în format vechi 70/2007) al Tribunalului Ialomița - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2007.