Decizia nr. 1032/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), (2) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vanessa" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 6.483/59/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, precizează că modificările aduse
art. 11 din Legea nr. 554/2004
prin
art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007
au drept consecință înlăturarea criticii de neconstituționalitate formulate de autorul excepției, deoarece, în actuala redactare, alin. (2) al art. 11 din legea atacată prevede o nouă modalitate de calcul al termenului de decădere, care are ca moment de referință data comunicării actului, a luării la cunoștință, a introducerii cererii sau a încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. De altfel, menționează că, potrivit
art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 , părțile interesate pot oricând invoca, în fața instanței de contencios administrativ, excepția de nelegalitate sau excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.483/59/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Vanessa" - S.R.L. din Timișoara într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect anularea parțială a
Hotărârii Guvernului nr. 977/2002
privind atestarea domeniului public al județului Timiș.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 554/2004 , prin aceea că "fixează termene imperative de exercitare a unei căi de atac împotriva unui act administrativ cu caracter normativ, fără a se ține cont de modul în care s-a adus la cunoștința publicului un astfel de act normativ" și de modul concret în care acesta a fost comunicat, contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 21, 52 și 53 din Constituție, referitoare la principiul egalității în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării și la dreptul de acces la instanță și anume cauzele Markx împotriva Belgiei, 1979 și Saez Maeso împotriva Spaniei, 2004.
Curtea de Apel Timișoara- Secția contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate, indicând, pentru aceasta, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu deciziile nr. 507/2004, nr. 123/2006 și nr. 171/2007.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, așa cum se arată și în jurisprudența în materie a Curții Constituționale, textele de lege criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție, ci, dimpotrivă, asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a se adresa justiției, însă în formele și modalitățile instituite prin lege.
Avocatul Poporului consideră, pe de o parte, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1), (2) și (2^1) din Legea nr. 554/2004
este inadmisibilă, întrucât, ulterior sesizării Curții Constituționale, aceste prevederi au fost modificate în substanța lor, fără ca soluția legislativă inițial criticată să fie păstrată, iar, pe de altă parte, apreciază că dispozițiile art. 11 alin. (3), (4) și (5) din aceeași lege sunt constituționale. Astfel, aceste din urmă prevederi legale nu contravin principiului nediscriminării și nici accesului liber la justiție, fiind, în același timp, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, 1996, a reținut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, cum sunt și termenele de decădere sau de prescripție, nu sunt de natură a încălca art. 6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind restricții admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanța sa, statele dispunând totodată de o marjă largă de apreciere în acest domeniu.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile
art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Din examinarea motivării autorului excepției rezultă că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează doar prevederile alin. (1), (2) și (4) ale art. 11 din legea menționată și, ca atare, doar asupra acestora Curtea Constituțională urmează să se pronunțe. Totodată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate,
a fost modificată și completată prin
Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Alin. (1) și (2) ale
art. 11 din Legea nr. 554/2004
au fost modificate prin art. I pct. 16 din actul normativ menționat, astfel că dispozițiile legale ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate au în prezent următoarea redactare:
Articolul 11
Termenul de introducere a acțiunii:
"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. [...]
(4) Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând."
În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată următoarele:
În ceea ce privește dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , acestea, în redactarea inițial criticată, instituiau, ca termen de decădere pentru introducerea cererii prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, termenul de un an de la data emiterii actului. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționale, această soluție legislativă - criticată de autorul excepției - a fost înlocuită prin dispozițiile
art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 , iar acest termen de decădere are ca moment de referință data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Ca atare, Curtea constată că, în prezent, dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
nu mai conțin aceleași norme juridice avute în vedere de autorul excepției, astfel că, în temeiul
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , urmează să respingă această excepție de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
Referitor la prevederile alin. (1) și (4) ale
art. 11 din Legea nr. 554/2004 , Curtea constată că acestea nu conțin norme contrare principiului egalității în drepturi sau accesului liber la justiție, astfel cum pretinde autorul excepției. Dispozițiile alin. (1) al art. 11 instituie termenul de prescripție de 6 luni în care poate fi atacat în fața instanței de judecată un act administrativ individual sau un contract administrativ, acest termen începând să curgă, după caz, de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau a refuzului nejustificat de soluționare a cererii, data expirării termenului legal de răspuns sau de soluționare a plângerii prealabile ori a cererii sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. Prin urmare, textul de lege respectă întru totul condiția luării la cunoștință de către persoanele interesate a actului administrativ individual atacabil, astfel că nu se poate reține critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi sau a liberului acces la justiție. Desigur, principiul accesului liber la justiție nu este incompatibil, ci chiar presupune instituirea prin lege a formelor și modalităților procedurale de exercitare a acestui drept, fără a se putea susține astfel încălcarea lui. Cât privește invocarea art. 52 din Constituție, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea constată că prevederile art. 11 alin. (1) din legea criticată reprezintă chiar transpunerea în planul legii organice a dreptului pretins a fi încălcat.
În sfârșit, Curtea Constituțională nu poate reține nici critica de neconstituționalitate referitoare la prevederile
art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , întrucât acestea consacră posibilitatea părților de a invoca oricând în fața instanței de contencios administrativ excepția de nelegalitate a actelor administrative cu caracter normativ sau excepția de neconstituționalitate a ordonanțelor ori a dispozițiilor din ordonanțe considerate ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vanessa" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 6.483/59/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe de judecată.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.