Decizia nr. 1122/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 1 și art. 100 din Codul familiei, excepție ridicată de Neculai Iurea în Dosarul nr. 6.955/245/2007 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.955/245/2007, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 și art. 100 din Codul familiei.

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât ascultarea minorului în camera de consiliu încalcă dreptul la apărare al părinților și principiul contradictorialității în ce privește administrarea probelor.

Judecătoria Iași opinează că în examinarea excepției sunt relevante prevederile art. 16, 24 și 49 din Constituție și că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziția legală atacată este menită să protejeze interesele minorului, la adăpost de influența oricăruia dintre părinții aflați în divergență cu privire la încredințarea acestuia spre creștere și educare.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, măsura audierii minorului de către instanța de judecată fiind instituită ca o modalitate de asigurare a apărării intereselor minorului.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu instituie discriminări între cetățeni pe criterii arbitrare și are ca scop interesului superior al copilului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. 1 și art. 100 din Codul familiei, având următorul cuprins:

- Art. 42 alin. 1: "Instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei.";

- Art. 100: "Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînțelegere între părinți, instanța judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de zece ani, va decide, ținând seama de interesele copilului."

Excepția este raportată la prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor.

Examinând excepția, Curtea observă că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate.

Astfel, după cum rezultă din prevederile art. 42 alin. 1 și art. 100 din Codul familiei, ascultarea minorului care a împlinit 10 ani are în vedere pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină seama de interesul acestuia.

Aceste texte de lege nu împiedică părțile să-și formuleze în mod egal apărările pe care le consideră necesare în cadrul procesului de încredințare a minorului.

Pe de altă parte, instanța hotărăște cu privire la încredințarea minorului ascultând, în primul rând, autoritatea tutelară, iar decizia se ia exclusiv cu privire la interesul copilului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 1 și art. 100 din Codul familiei, excepție ridicată de Neculai Iurea în Dosarul nr. 6.955/245/2007 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2007.