Decizia nr. 1220/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Marian Oprișan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 decembrie 2007 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18 decembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007), Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor. Excepția a fost ridicată de Marian Oprișan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate, prin aceea că prevăd suspendarea dreptului de deținere a armelor, respectiv a dreptului de port și folosire a armelor letale în cazul în care deținătorul armei a dobândit calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an, încalcă prezumția de nevinovăție, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică al persoanelor care, datorită funcției publice deținute, au posibilitatea legală de a procura arme de apărare și pază; totodată, textele operează restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, contrare prevederilor art. 53 din Constituție și art. 29 paragraful 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În opinia autorului excepției, la dispunerea aplicării măsurii de suspendare a permisului de portarmă, legiuitorul ar fi trebuit să ia în considerare tipul infracțiunii, condițiile în care a fost săvârșită fapta și eventualele rezultate, deoarece această măsură reprezintă o sancțiune ce are ca scop pedepsirea unei persoane puse sub acuzație și nu o măsură care să satisfacă cerințele moralei, ordinii publice sau bunăstării generale. În plus, este refuzat dreptul la propria siguranță și la apărare, în condițiile în care, în virtutea funcției de demnitate publică deținute de o anumită persoană, aceasta este expusă unor acțiuni îndreptate împotriva sa; or, aceasta a fost tocmai rațiunea pentru care legiuitorul a recunoscut acestei categorii de persoane dreptul la portarmă, potrivit

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 .

Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal susține, în opinia sa, că, "într-adevăr, există unele neconcordanțe și chiar contradicții" între textele legale invocate, pe de o parte, și normele constituționale și cele prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului, pe de altă parte. "Drept urmare, ar fi necesar o armonizare a acestor texte, o delimitare a infracțiunilor pentru care se pot dispune măsurile enumerate, precum și o precizare cu privire la organele competente să le dispună".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor conține reglementări clare privind cazurile de anulare a autorizației și, respectiv, a dreptului de a purta arme, fiind conforme cu legislația în materie a Uniunii Europene. Ca atare, susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11), art. 22 și a art. 53 din Constituție nu pot fi reținute.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 30 alin. (2) lit. a) și ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, sunt constituționale. Aceasta, deoarece textele legale criticate nu prejudecă vinovăția, pe de o parte, ci instituie măsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicării săvârșirii de noi fapte contrare prevederilor legale, iar pe de altă parte, impun o anumită limitare a integrității fizice a persoanei, care se circumscrie, însă, scopului prevăzut de art. 53 din Constituție, acela al desfășurării în bune condiții a instrucției penale și al apărării ordinii publice. În plus, autorul excepției critică textele de lege vizate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce nu intră în competența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art.1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 30 alin.( 2) lit. a) și ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004. Aceste texte au următoarea redactare:

- Art. 30 alin. (2) lit. a): "Încetarea și suspendarea dreptului de deținere a armelor (...)

(2) Dreptul de deținere a armelor se suspendă în următoarele situații:

a) titularul se află în situația prevăzută la art. 15 alin. (1) lit. d);";

- Art. 46 alin. (1) lit. a): "Suspendarea dreptului de port și folosire a armelor letale

(1) Suspendarea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organul competent care a acordat acest drept, în următoarele situații:

a) titularul dreptului se află în situația prevăzută la art. 15 alin. (1) lit. d);";

- Art. 15 alin. (1) lit. d): "Condiții de acordare a autorizației de procurare a armelor letale

(1) Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 14 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: (...) d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor: art. 23 alin. (11) și art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la prezumția de nevinovăție; art. 22 din Constituție și art. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică; art. 53 din Constituție și art. 29 paragraful 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că dispozițiile legale criticate conțin una dintre condițiile de suspendare a dreptului de deținere, de port și de folosire a armelor letale, și anume aceea potrivit căreia persoana îndreptățită, în temeiul art.14 alin. (2) - (5) din

Legea nr. 295/2004 , la procurarea de arme de apărare și de pază, să nu aibă calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an. Aceasta este, de fapt, una dintre condițiile necesare pentru acordarea autorizației de procurare a armelor letale și care, în momentul în care nu mai este îndeplinită, atrage, potrivit art. 30 alin. (2) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a) din legea criticată, suspendarea dreptului de deținere, de port și de folosire a armelor letale.

Autorul excepției apreciază că dispozițiile art. 30 alin. (2) lit. a) și ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, sunt neconstituționale, deoarece măsura de suspendare a dreptului de deținere, de port și folosire a armelor de apărare și de pază, în condițiile prevăzute de textele de lege criticate, este de natură să încalce principiul prezumției de nevinovăție, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și "dreptul la propria siguranță" și apărare al persoanei care, având calitatea de învinuit sau inculpat într-o cauză, pentru fapte săvârșite cu intenție, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an, continuă să exercite o funcție de demnitate publică. Susține că legea acordă acestor categorii de persoane dreptul de deținere, de port și de folosire a armelor având în vedere tocmai rațiuni ce țin de protecția și siguranța fizică și psihică a lor, iar acest drept nu poate fi retras pe timpul exercitării funcției de demnitate publică, fără a pune în pericol drepturile și valorile mai sus invocate.

Curtea constată că susținerile de neconstituționalitate pornesc de la o abordare greșită a textelor de lege criticate. Persoanele prevăzute de lege, care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice, pe perioada în care au această calitate, la fel ca și demnitarii, magistrații, diplomații sau polițiștii, au, într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 , vocația, posibilitatea legală de a procura arme de apărare și de pază, în virtutea calității speciale pe care o au. La acordarea autorizației de procurare a armelor letale, categoriile de persoane prevăzute la art. 14 alin.(2)-(5), printre care, deci, și cele care îndeplinesc o funcție de autoritate publică, trebuie să îndeplinească, însă, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 15. Una dintre acestea, prevăzută la lit. d) a alin. (1), este aceea ca solicitantul să nu fie învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai mare de 1 an.

Această condiție a fost avută în vedere, în mod simetric, și pentru cazurile de suspendare a dreptului de deținere, de port și de folosire a armelor letale, din rațiuni evidente, ce țin, în primul rând, de opțiunea legiuitorului în materie de politică penală a statului.

Cât privește susținerea autorului excepției că "sancțiunea privind suspendarea permisului de portarmă să fie un atribut exclusiv al organului de urmărire penală, sub controlul exercitat de instanțele judecătorești", este de observat că legiuitorul a adoptat soluția juridică, potrivit căreia autoritatea care a aprobat cererea de eliberare a autorizației de procurare a armelor, respectiv a permisului de armă, aceasta să ia și măsura retragerii permisului de armă, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Suspendarea acestui drept nu poate duce, în mod mediat, la încălcarea dreptului la viață și la integritate fizică și psihică al persoanei, indiferent de calitatea sa specială, așa cum nici această calitate nu poate impune exercitarea dreptului în afara condițiilor prevăzute de lege.

În ceea ce privește pretinsa nesocotire a principiului prezumției de nevinovăție, Curtea reține că această critică este neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovății, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar și preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. De asemenea, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, deoarece acesta prevede explicit că în cazul desfășurării instrucției penale, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege, corelându-se astfel cu textul legii criticate.

Așa fiind, Curtea constată că neîntemeiate criticile de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 22, art. 23 alin. (11) și art. 53 din Constituție, precum și ale art. 3, art. 11 și art. 29 paragraful 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, urmând să respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) lit. a) și ale art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor.

Totodată, Curtea constată că, astfel cum au fost formulate, criticile de neconstituționalitate conțin mai degrabă recomandări de lege ferenda în materie, în sensul dorit de autorul excepției și în funcție de interpretarea și modalitatea de aplicare concretă a legii în cadrul litigiului în care a fost invocată excepția. Or, astfel de argumente de fapt, ca și aprecierile personale privind aspecte din perspectiva unor omisiuni de reglementare legislativă, nu pot fi primite și analizate de Curtea Constituțională, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) lit. a) și art. 46 alin. (1) lit. a), raportate la

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Marian Oprișan în Dosarul nr. 962/91/2007 (nr. în format vechi 383/c+c/2007) al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2007.