Decizia nr. 1211/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 2 și art. 52 alin. 2, 3 și 5 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 20.832/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivată prin imposibilitatea de prezentare la acest termen.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii.

Deliberând, Curtea respinge cererea, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 din Codul de procedură civilă. Aceasta, întrucât Curtea a mai acordat un termen autorului excepției pentru pregătirea apărării.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 20.832/99/2006, Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 2 și art. 52 alin. 2, 3 și 5 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Emil Balaure în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece împiedică recuzarea întregii instanțe de judecată și, respectiv, recuzarea întregului complet de judecată. Autorul excepției arată că, în cauză, "toți judecătorii de la instanțele de judecată din Iași s-au antepronunțat fără niciun fel de cercetare judecătorească", fiindu-i respinse în mod repetat cererile de ridicare a controlului judiciar și a interdicției de a nu părăsi județul Iași, impuse "absolut nelegal", cu "scopul fățiș" de a-l împiedica să participe la procesele strămutate din Iași, și cu favorizarea unor infractori.

Curtea de Apel Iași - Secția penală opinează că excepția este neîntemeiată, întrucât "niciunul dintre textele de lege criticate nu contravin normelor prevăzute de art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru aceleași considerente care fundamentează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Modul de reglementare a cererii de recuzare împiedică tergiversarea soluționării cauzei, asigurând soluționarea acesteia într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 51 alin. 2 și art. 52 alin. 2, 3 și 5 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- art. 51 alin. 2: "Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat și a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.";

- art. 52 alin. 2, 3 și 5: "Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere.[...]

Când abținerea sau recuzarea privește cazul prevăzut în art. 46 și 49 alin. 1, instanța, admițând recuzarea, stabilește care dintre persoanele arătate în menționatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.[...]

Când pentru soluționarea abținerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abținerea sau recuzarea se soluționează de instanța ierarhic superioară. În cazul în care găsește întemeiată abținerea sau recuzarea și, din cauza abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanța competentă să soluționeze cauza, instanța ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a formulat abținerea sau recuzarea."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și cele ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiție, dreptului părților la un proces echitabil și nici dreptului la apărare. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constituționale invocate. Stabilind că "cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată", legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept și a posibilităților de tergiversare a soluționării cauzelor, în deplină concordanță cu cerințele dreptului la un proces echitabil.

De altfel, reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri, respectiv pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerințelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală.

Nu pot fi reținute nici susținerile privind încălcarea, prin aceleași texte de lege, a prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, deoarece art. 51 alin. 2 și art. 52 alin. 2, 3 și 5 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

În plus, Curtea constată că, prin criticile formulate, autorul excepției nu face decât să își exprime o serie de nemulțumiri cu privire la activitatea instanțelor judecătorești din Iași. Asemenea critici nu intră însă în competența de soluționare a Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, [...]".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 2 și art. 52 alin. 2, 3 și 5 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 20.832/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2007.