Ordinul nr. 36/2008

Prevederile prezentei metodologii se aplică medicilor, medicilor dentiști, farmaciștilor, asistenților medicali generaliști și moașelor care întrunesc condițiile de cetățenie, ascendență, filiație, căsătorie și rezidență prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei în România și a căror formare atestată prin titluri oficiale de calificare dobândite în celelalte state membre sau într-un stat aparținând Spațiului Economic European se încadrează în prevederile

art. 40-42 din Hotărârea Guvernului nr. 1.282/2007

pentru aprobarea normelor privind recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist și de moașă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană.

În cazurile prevăzute la alin. (1) se aplică măsuri compensatorii, în vederea recunoașterii profesionale. Măsurile compensatorii constau în efectuarea unui stagiu de adaptare sau în susținerea unei probe de aptitudini.

În vederea recunoașterii calificării profesionale în România, persoanele prevăzute la

art. 41 din Hotărârea Guvernului nr. 1.282/2007

pot opta pentru efectuarea stagiului de adaptare sau pentru susținerea probei de aptitudini.

Persoanele prevăzute la

art. 42 din Hotărârea Guvernului nr. 1.282/2007

trebuie să susțină o probă de aptitudini, în vederea recunoașterii calificării profesionale în România.

Ministerul Sănătății Publice, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România, Colegiul Farmaciștilor din România și Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România, analizează calificările prevăzute la art. 1 pe baza documentelor privind formarea și experiența profesională însușite de solicitant, stabilind dacă:

a) formarea urmată în statul membru de origine acoperă discipline semnificativ diferite de cele incluse de titlul de calificare pentru profesia în cauză în România;

b) profesia respectivă cuprinde în România una sau mai multe activități profesionale reglementate care nu există în profesia corespunzătoare în statul membru de origine al solicitantului, precum și dacă această diferență, caracterizată printr-o formare specială și obligatorie în România, include discipline substanțial diferite de cele la care se referă titlul de calificare pe care îl posedă solicitantul;

c) cunoștințele dobândite de solicitant în decursul experienței sale profesionale într-un stat membru sau într-o țară terță sunt de natură să acopere, total sau parțial, diferența semnificativă prevăzută la art. 3.

Prevederile alin. (1) se aplică cu respectarea principului proporționalității anterior efectuării măsurii compensatorii de către solicitant.

Stagiul de adaptare reprezintă exercitarea supravegheată a profesiei în România, pe o durată de până la 3 ani, în unități sanitare acreditate pentru învățământ sanitar postliceal și universitar sau, după caz, unități farmaceutice acreditate pentru învățământ postuniversitar.

Conținutul și durata stagiului de adaptare se stabilesc pe baza evaluării prevăzute la art. 2 și se efectuează sub responsabilitatea unui îndrumător de stagiu, desemnat în acest sens de autoritățile competente române prevăzute la art. 2 alin. (1). Acesta este cadru didactic formator în profesia persoanei căreia i se aplică măsura compensatorie.

Stagiul de adaptare se finalizează cu o evaluare a cunoștințelor acumulate de solicitant pe durata acestuia, efectuată de către îndrumătorul de stagiu.

Persoanele care au optat pentru efectuarea stagiului de adaptare pot încheia pe durata acestuia un contract individual de muncă pe durată determinată cu unitatea sanitară de pregătire, pe funcțiile corespunzătoare formării de bază.

Cheltuielile de personal se suportă de unitatea sanitară angajatoare.

Ministerul Sănătății Publice va suplimenta în mod corespunzător numărul de posturi în vederea efectuării stagiului de adaptare.

Proba de aptitudini constă într-un test care se referă exclusiv la cunoștințele profesionale ale solicitantului, în vederea aprecierii aptitudinii acestuia de a exercita profesia în cauză în România.

În cazurile în care se aplică proba de aptitudini se va ține cont de faptul că solicitantul este un profesionist calificat în statul membru de origine sau de proveniență.

În vederea susținerii probei de aptitudini, autoritățile competente române prevăzute la art. 2 întocmesc o listă de materii neînsușite prin diplomele sau titlurile de calificare ale solicitantului și care constituie o condiție esențială pentru exercitarea profesiei în cauză în România, precum și bibliografia aferentă.

Lista se stabilește pe baza comparației formării în profesie în România și a celei însușite de solicitant și se aduce la cunoștința acestuia împreună cu bibliografia aferentă.

Proba de aptitudini cuprinde și noțiuni de deontologie profesională, aplicabile activităților în cauză în România.

Proba de aptitudini se desfășoară cu o comisie formată din cadre didactice formatoare în profesia respectivă, reprezentanți ai organizației de profil, și un reprezentant al Ministerului Sănătății Publice, la data stabilită de comun acord cu solicitantul.

Proba de aptitudini constă într-un test cu durată de o oră, susținut din materiile stabilite conform procedurii prevăzute la art. 9.

Proba se notează cu calificativul "admis" sau "respins".

Recunoașterea calificării profesionale a solicitanților admiși în urma susținerii probei de aptitudini se face prin ordin al ministrului sănătății publice, întocmit pe baza rezultatelor obținute și a documentelor care atestă formarea acestora în profesie.

Solicitantul notat cu calificativul "respins" poate susține o nouă probă de aptitudini la data stabilită de autoritățile competente prevăzute la art. 2.