Decizia nr. 7/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.344/281/2005, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Eugen David în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate sunt neconstituționale, întrucât nu permit instanței să analizeze oportunitatea luării măsurilor asigurătorii și nici întinderea acestora. De exemplu, aceasta nu poate să aprecieze, în cauză, "asupra consecințelor nefaste pe care le-ar avea luarea acestei măsuri" asupra autorului excepției, care arată că are în întreținere un copil minor. Se susține că, în acest mod, se încalcă liberul acces la justiție, se golește de conținut dreptul la apărare și este restrâns dreptul de proprietate.
Judecătoria Ploiești opinează că excepția este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Se arată că dispozițiile procedurale penale ce reglementează măsurile asigurătorii sunt însoțite de garanții procedurale de natură a proteja dreptul de proprietate, precum și de garanții ale dreptului la apărare.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție, dreptul de proprietate privată și nici dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie:
a) Abrogat
b) în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă."
Se susține că acest text de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea, prin normele criticate, a obligativității luării măsurilor asigurătorii în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă este menită să protejeze aceste categorii de persoane, în considerarea situației speciale în care se află, și nu contravine drepturilor constituționale invocate.
Astfel, nu se aduce atingere liberului acces la justiție, dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la apărare, întrucât, pe parcursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul beneficiază de toate garanțiile care caracterizează aceste drepturi. Nu se încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece instituirea acestor măsuri nu echivalează cu o pronunțare asupra vinovăției învinuitului sau inculpatului. Măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constând în garantarea executării obligațiilor cu caracter patrimonial, în cazul condamnării inculpatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată cu respectarea garanțiilor reglementate de Codul de procedură penală pentru desfășurarea unui proces echitabil, așadar numai dacă instanța de judecată constată vinovăția inculpatului sau a părții responsabile civilmente. Nu poate fi primită nici susținerea privind încălcarea dreptului de proprietate, întrucât rațiunile măsurii reglementate prin textele de lege ce fac obiectul excepției justifică restrângerea exercițiului acestui drept, în deplină concordanță cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al Judecătoriei Ploiești.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.