Decizia nr. 92/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Fundația Speranță în Democrație, Pace și Sănătatea Lumii în Dosarul nr. 18.037/3/2006 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Prim-magistratul-asistent referă că autorul excepției a depus o cerere de amânare a soluționării cauzei la un alt termen de judecată, prin care stăruie ca, în acest interval de timp, toate autoritățile publice prevăzute de dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 47/1992

să își comunice punctele de vedere.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate, întrucât comunicarea punctelor de vedere de către autoritățile publice este facultativă.

Curtea, deliberând, pentru aceleași considerente, respinge cererea formulată ca fiind neîntemeiată.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 18.037/3/2006, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Fundația Speranță în Democrație, Pace și Sănătatea Lumii într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare împotriva unei decizii pronunțate într-un dosar ce privea anularea unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că sintagmele "sesizând aceeași problemă" și "greșit sesizată [...] aceasta se clasează", ce sunt cuprinse la

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată prin

Legea nr. 233/2002

de aprobare a ordonanței, sunt contrare dispozițiilor art. 11, 20, art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (3) și art. 148 din Constituție. Textele criticate sunt contrare și dispozițiilor art. 1, art. 5-8, art. 10, 11, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 și 3 din protocolul adițional la această convenție, precum și "instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene".

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu contravin Constituției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și comunică punctele de vedere.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată prin

Legea nr. 233/2002

pentru aprobarea ordonanței menționate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, care au următorul cuprins: " Art. 10. - (1) În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile primite.

(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții autorul excepției invocă prevederile art. 11, 20, art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (3) și art. 148 din Constituție, dispozițiile art. 1, art. 5-8, art. 10, 11, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 și 3 din protocolul adițional la această convenție, precum și ale "instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție. În aceste condiții, față de obiectul cauzei, Curtea constată că dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca fiind inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. [...]

(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.[...]".

Așa fiind, instanța de judecată trebuia ea însăși să aplice aceste dispoziții și, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, să respingă excepția de neconstituționalitate, întrucât soluționarea cauzei nu depinde de aceste prevederi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată prin

Legea nr. 233/2002

pentru aprobarea ordonanței, excepție ridicată de Fundația Speranță în Democrație, Pace și Sănătatea Lumii în Dosarul nr. 18.037/3/2006 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.