Decizia nr. 47/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vigroup" - S.A. în Dosarul nr. 3.543/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.543/105/2007, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vigroup" - S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unei autorizații de construire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele criticate contravin dreptului la un proces echitabil și principiului egalității în drepturi, întrucât nu sunt aplicate - așa cum stabilește

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

- prevederile corespunzătoare din Codul de procedură civilă referitoare la soluționarea cererilor de suspendare. Se arată că dispozițiile legale criticate nesocotesc și dreptul de proprietate privată, garantat la nivel constituțional, în măsura în care legea recunoaște posibilitatea terților de a solicita suspendarea efectelor unei autorizații de construire, fără să impună și plata unei cauțiuni menite să acopere eventualele prejudicii suferite de titularul actului administrativ ca urmare a suspendării acestuia.

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, menționează că

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

dispune cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ, acestea fiind norme de procedură care, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, se stabilesc de legiuitor. Sunt invocate și unele decizii ale Curții Constituționale în această materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Arată că acestea conțin norme de procedură a căror adoptare este de competența exclusivă a legiuitorului, neaducând atingere nici dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile

art. 14 alin.(1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

au fost modificate prin

art. I pct. 20 din Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, soluția legislativă inițială nefiind afectată în substanța sa. Textele, astfel cum au fost modificate, au următoarea redactare:

- Art. 14 alin. (1) și (4): "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. [...]

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a obligațiilor, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare și art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, în primul rând, că autorul excepției își axează critica de neconstituționalitate pe modalitatea de aplicare la speță a legii. Așa cum însuși autorul excepției observă, potrivit

art. 28 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Codul de procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie, ceea ce înseamnă că prevederile acestuia le vor completa pe cele ale

Legii nr. 554/2004 , "în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte". Judecătorul fondului este singurul îndreptățit să stabilească în ce măsură va face aplicarea dispozițiilor procedural civile în materia contenciosului administrativ. Curtea nu are competențe în ceea ce privește aspectele legate de aplicarea legii, întrucât altminteri ar nesocoti principiul separației puterilor în stat, intervenind în mod neconstituțional în atribuțiile puterii judecătorești.

Nu este încălcat, așa cum susține autorul excepției, dreptul la un proces echitabil, concretizat, în acest caz, în lipsa posibilității de a administra probe în etapa procesuală vizată de textul de lege criticat. Fraza a doua a

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , introdusă prin

Legea nr. 262/2007 , a reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate. Așadar, în eventualitatea soluționării pe fond a litigiului, în care va fi cenzurată legalitatea actului administrativ contestat, părțile vor putea administra toate probele pe care le consideră necesare, în condițiile unui proces care întrunește toate garanțiile care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil.

În ceea ce privește susținerea autorului cu privire la lipsa din textele de lege criticate a unei reglementări care să impună persoanei pretins vătămate ca, la momentul introducerii cererii de suspendare a executării actului administrativ, să depună o cauțiune, Curtea constată că aceasta nu poate reprezenta altceva decât o propunere de modificare a textului de lege, căreia instanța de contencios constituțional, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu îi poate da curs. Curtea observă că, în măsura în care beneficiarul actului administrativ suspendat apreciază că a suferit prejudicii ca urmare a acestei suspendări, are deschisă calea dreptului comun pentru recuperarea acestora, astfel că nu se poate reține că textele de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat prin prevederile art. 44 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vigroup" - S.A. în Dosarul nr. 3.543/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008.