Decizia nr. 90/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vaiova" - S.R.L. în Dosarul nr. 9.859/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.859/325/2007, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vaiova" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenționale formulate de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție. Din interpretarea textului de lege rezultă că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției este pusă în fața unui verdict de vinovăție, iar orice cale de atac împotriva procesului-verbal devine inutilă. În speță, autorul excepției arată că a achitat tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale la o stație Peco, dar la un control efectuat de reprezentanții Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. s-a constatat că acesta este inferior tarifelor prevăzute pentru categoria autovehiculului utilizat. În această situație, lipsa vinovăției, invocată în cadrul contestației procesului-verbal de constatare a contravenției, este "blocată" de

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

din a cărui interpretare rezultă că persoana care nu deține un tip de rovinietă corespunzător este vinovată definitiv.

Autorul excepției consideră, pentru aceleași motive, că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile criticate nu instituie "verdicte de vinovăție", cum susține autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că textul legal criticat nu conține dispoziții care contravin principiului constituțional al prezumției de nevinovăție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările ulterioare. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

a fost modificat prin

art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 157/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 27 decembrie 2007, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 7: "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului."

Totodată, conform dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 157/2007 , titlul ordonanței se modifică și va avea următorul cuprins: "Ordonanță privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România".

Potrivit art. IX din ordonanța de urgență, "Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2008".

În consecință, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederii art. 23 alin. (11) din Constituție referitoare la prezumția de nevinovăție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

stabilesc persoanele responsabile să achite tariful de utilizare în ceea ce privește tipul și valabilitatea rovinietei, fără ca prin aceasta să instituie "verdicte de vinovăție", astfel cum susține autorul excepției. Curtea reține că modalitatea de interpretare a textului de lege în legătură cu persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției pentru neachitarea, în totalitate sau în parte, a tarifului de utilizare în ceea ce privește tipul și valabilitatea rovinietei, precum și stabilirea responsabilității acesteia aparțin competenței instanței de judecată, nefiind o problemă de constituționalitate.

Cât privește dispozițiile constituționale și internaționale invocate de autorul excepției, Curtea constată că nu sunt aplicabile în această cauză, întrucât ele specifică în mod direct faptul că prezumția de nevinovăție se referă exclusiv la procese cu caracter penal și nicidecum la situații de felul celei ce face obiectul cauzei de față. Astfel, art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede: "Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal (...)", iar art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text invocat de autorul excepției, stabilește la rândul său: "Orice persoană acuzată de infracțiune este prezumată nevinovată cât timp vinovăția sa n-a fost în mod legal stabilită." În același sens sunt redactate și art. 14 pct. 2 din Pactul internațional al drepturilor civile și politice, precum și art. 23 alin. (11) din Constituție.

În consecință, având în vedere dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "(1) Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului.

(2) Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției. [...]", rezultă că excepția este inadmisibilă, Curtea neavând competența de a se pronunța asupra modalității de interpretare și de aplicare a textului de lege supus controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vaiova" - S.R.L. în Dosarul nr. 9.859/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.