Decizia nr. 74/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției.

Curtea dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.313D/2007 și nr. 1.350D/2007, având ca obiect excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și în Dosarul nr. 10.610/281/2007 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor nr. 1.299D/2007, nr. 1.313D/2007 și nr. 1.350D/2007 pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.313D/2007 și nr. 1.350D/2007 la Dosarul nr. 1.299D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, Constantin Virgil Manea a cerut recuzarea membrilor Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit dispozițiilor

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , în cazul Curții Constituționale nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.

Deliberând asupra acestei chestiuni, Curtea, în conformitate cu prevederile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de recuzare.

Pe fond, autorul excepției susține că art. 278^1 din Codul de procedură penală este neconstituțional, întrucât nu prevede răspunderea penală a polițiștilor, procurorilor și a judecătorilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.629/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluționării plângerii formulate împotriva Lucrării nr. 6.767/2.811/2007 din 28 iunie 2007, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția urmărire penală și criminalistică.

Prin Încheierea din 10 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.286/42/2007, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluționării plângerii formulate împotriva rezoluțiilor nr. 79/P/2007 din 27 aprilie 2007 și nr. 537/II/2/2007 din 25 mai 2007, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 79/P/2007.

Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.610/281/2007, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată, de asemenea, de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că art. 278^1 din Codul de procedură penală este contrar dispozițiilor art. 16 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție, întrucât nu prevede posibilitatea formulării plângerii și împotriva altor categorii de acte sau măsuri ale procurorului decât cele enumerate în textul de lege și antrenarea răspunderii penale a polițiștilor, procurorilor sau judecătorilor, deși nimeni nu este mai presus de lege, iar accesul liber la justiție nu trebuie îngrădit.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că aspectele invocate de autorul excepției nu vizează o problemă de constituționalitate de competența Curții Constituționale. În acest sens, arată că, de fapt, autorul vizează extinderea dispozițiilor legale criticate și la alte situații neprevăzute în text, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care nu poate acționa ca un legislator pozitiv.

Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, arată că prin art. 278^1 din Codul de procedură penală este reglementată o procedură specială prin care sunt supuse controlului judecătoresc actele procurorului de netrimitere în judecată, dându-se astfel eficiență principiului constituțional statuat de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală.

Judecătoria Ploiești consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că faptul că textul de lege criticat nu se referă și la rezoluțiile administrative nu contravine accesului liber la justiție, petentul având posibilitatea să-și apere drepturile și interesele în cursul judecății, prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, arătând în același timp că instanța de contencios constituțional nu are competența de a adăuga noi prevederi celor instituite de legiuitor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, dispoziții potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii, prezența procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului.

Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

În situația prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

Plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, acest text de lege este contrar prevederilor art.16 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție care prevăd că "Nimeni nu este mai presus de lege", respectiv consacră accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate consideră că art. 278^1 din Codul de procedură penală este neconstituțional, întrucât nu prevede posibilitatea atacării și a altor acte sau măsuri ale procurorului decât cele enumerate limitativ de acest text de lege și nici antrenarea răspunderii penale a polițiștilor, procurorilor sau judecătorilor.

Curtea observă că antrenarea răspunderii organelor judiciare și posibilitatea atacării actelor acestora este reglementată de alte dispoziții ale Codului de procedură penală. Criticând faptul că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu reglementează în cuprinsul său aceste aspecte, autorul excepției are în vedere o omisiune legislativă și vizează o completare a acestui text de lege. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și în Dosarul nr. 10.610/281/2007 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2007.