Decizia nr. 194/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Potîrniche în Dosarul nr. 1.739/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.739/324/2007, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Potîrniche în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești irevocabile.

Judecătoria Tecuci opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în cursul executării unei hotărâri definitive în materie penală pot apărea împrejurări de natură a determina schimbări în modul de executare a acestei hotărâri judecătorești. În categoria acestor împrejurări, care nu aduc atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, respectând și principiul non bis în idem, se înscrie și instituția revocării sau anulării suspendării pedepsei.

De asemenea, nu este afectat dreptul la apărare, deoarece, ori de câte ori când urmează a se pronunța în baza textului legal criticat, instanța dispune citarea părților interesate și ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171 din Codul de procedură penală.

În sfârșit, nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil, deoarece prezenta excepție a fost invocată în fața unei instanțe de judecată înzestrate cu competența și procedurile stabilite prin lege de a soluționa pe fond o cauză dedusă judecății pe baza unor proceduri clare și previzibile.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă principiul constituțional al asistenței obligatorii din partea unui avocat în cursul derulării procedurii privind cererile de revocare sau anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute în art. 85 din Codul penal.

De asemenea, dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 447 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei, care au următorul conținut: "Asupra revocării sau anulării suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 din Codul penal sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în art. 86^4 ori în art. 86^5 din Codul penal se pronunță, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligațiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art. 86^4 alin.1 din Codul penal, partea interesată sau procurorul sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării suspendării executării pedepsei".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate reglementează cu privire la revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei în anumite situații determinate de Codul penal. Or, ținând cont de caracterul și natura sa, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei este strâns legată de individualizarea pedepsei, care presupune, mai exact, un proces de atenuare a pedepsei, și nu unul de atenuare a executării pedepsei. Fiind o creație a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condițiile și sfera de incidență a măsurii, ci și limitele ei, care presupune, între altele, posibilitatea anulării ori a revocării.

Autoritatea de lucru judecat în materie penală legitimează aspectele referitoare la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Așa fiind, prin posibilitatea revocării ori anulării unei modalități de executare nu se aduce atingere principiului non bis în idem, legiuitorul fiind liber să întreprindă măsurile necesare care să justifice o individualizare a pedepsei mai eficientă. În plus, întrucât suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o vocație conferită inculpatului, și revocarea sau anularea acestei măsuri de individualizare capătă același caracter. Așa fiind, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar contraveni liberului acces la justiție sau dreptului la un proces echitabil, deoarece aplicarea măsurii, precum și revocarea sau anularea ei se fac prin hotărâre judecătorească pronunțată ca urmare a finalizării procesului penal.

De asemenea, textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale privind dreptul la apărare, partea interesată având posibilitatea să își angajeze un apărător, beneficiind de toate garanțiile procesuale în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Potîrniche în Dosarul nr. 1.739/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.