Decizia nr. 198/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar în Dosarul nr. 1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 11 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.077/111/2007, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că prin reglementarea prevăzută de
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , respectiv prin condiționarea acordării măsurilor reparatorii în cazul bunurilor mobile preluate abuziv de existența fizică a acestora, se aduce atingere dreptului de proprietate privată al foștilor proprietari. Condiția ca utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse este mai presus de voința persoanelor îndreptățite la despăgubiri, întrucât depinde de fapta unui terț, și anume persoana juridică în al cărui patrimoniu au intrat bunurile mobile la acea dată. Mai mult, în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii în cazul imobilelor preluate abuziv, legea nu instituie această condiție, fapt ce determină aplicarea unui tratament diferențiat celor două categorii de păgubiți.
Apare cu evidență că introducerea în conținutul legii a dispoziției criticate s-a realizat doar pentru a asigura aparența de drept, fără niciun efect juridic, deoarece nu există în practică nicio situație în care bunul mobil preluat abuziv în urmă cu aproximativ 60 de ani să mai existe în condiții de funcționalitate.
Prin urmare, autorul excepției susține temeinicia criticilor formulate și constatarea neconstituționalității dispozițiilor
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 .
Tribunalul Bihor apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul fiind liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care acordă despăgubiri, precum și asupra întinderii și a modalității de acordare a acestora.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând excepțiile cu un atare obiect.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textul legal criticat are următorul conținut: "Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse."
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2) care garantează dreptul de proprietate privată și prevederile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității textelor de lege criticate prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, s-a pronunțat prin
Decizia nr. 190 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 20 aprilie 2007. Cu acel prilej a reținut că "legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora. Textul de lege examinat nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă a bunurilor preluate.
Totodată, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Așa fiind, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale."
Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar în Dosarul nr. 1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.