Decizia nr. 200/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Petrică Zamfir în Dosarul nr. 3.443/44/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al Societății Comerciale "Promoterm" - S.R.L. din București, domnul Dragoș Pănescu, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curții Constituționale autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale datează din 20 septembrie 2007, autorul excepției a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanță.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecății, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, partea prezentă susține netemeinicia excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile de lege criticate respectă prevederile constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.443/44/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Petrică Zamfir.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, întrucât el are calitatea de asociat al unei societăți comerciale, poate dispune de capitalul și acțiunile acesteia fără a fi sancționat penal, dispoziția legală criticată încălcând dreptul său de proprietate garantat constituțional.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, prin reglementarea

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , legiuitorul a înțeles să apere interesele societății comerciale de comportamentele neloiale, abuzive ale fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului său legal, exercitându-și astfel obligația constituțională de a asigura și proteja concurența loială.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Sancțiunea prevăzută de

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

nu aduce atingere dreptului de proprietate al asociatului, întrucât acest drept nu se extinde, așa cum susține contestatorul, asupra bunurilor societății. Astfel, partea socială nu dă dreptul asociatului de a folosi activele din patrimoniul societății în interes propriu, societatea comercială fiind o persoană juridică distinctă, cu drepturi și obligații proprii.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , care au următorul conținut: "Se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, care: [...] 2. folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , Curtea constată că acestea instituie răspunderea penală a fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societății care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea comercială în alte scopuri decât cele care servesc intereselor societății, care reprezintă un subiect de drept de sine stătător, cu personalitate juridică, titular de drepturi și obligații, cu patrimoniu propriu.

Reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic favorabil protejării acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care dețin funcții administrative, decizionale în cadrul societății. În această manieră, agentul economic este pus la adăpost de riscul suportării daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credință, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu al subiecților de drept prevăzuți în ipoteza normei, a bunurilor aflate în patrimoniul propriu al societății, care nu se confundă cu patrimoniul acționarilor care dețin funcțiile sus-menționate.

Așa fiind, susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia persoana care are calitatea de asociat al unei societăți comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului său de proprietate asupra părților sociale sau a acțiunilor, după caz, apare ca neîntemeiată. În argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".

Conform acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, cum este cazul societăților comerciale, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Petrică Zamfir în Dosarul nr. 3.443/44/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.