Decizia nr. 319/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Anita Schmidt în Dosarul nr. 4.754/62/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.754/62/2006, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Anita Schmidt într-o cauză având ca obiect o acțiune în revendicare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate sunt neconstituționale, fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât instituie o discriminare între foștii proprietari ai imobilelor preluate abuziv care au depus notificare în vederea restituirii acestora în termenul legal și aceia care nu l-au respectat. Acest fapt conduce, în opinia autorului excepției, și la o încălcare a principiului constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private, prevăzut de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât afectează însăși substanța dreptului de proprietate. Arată că procedura administrativă instituită prin

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

este o jurisdicție administrativă facultativă, așa încât nerespectarea termenului de depunere a notificării nu ar trebui să constituie o negare a accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituție. De asemenea, invocă și încălcarea art. 20 alin. (1) din Constituție raportat la art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că textul de lege criticat înfrânge dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție care prevăd că jurisdicțiile speciale sunt facultative. Face referire la Hotărârea Broniowski vs. Polonia a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia sunt admisibile limitări, ingerințe, sub forma unor proceduri prealabile, obligatorii, acestea neputând restrânge accesul la o instanță în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Altfel, se ajunge la transformarea dreptului de proprietate într-un drept teoretic, iluzoriu, lipsit de esență.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

sunt constituționale. În acest sens, arată că textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se aplică în mod egal celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, constată că prevederile criticate sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și cu cele ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Arată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în Cauza Z și alții contra Regatului Unit (2001), s-a statuat că accesul la un tribunal nu este absolut și poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau de decădere. Pentru aceste motive, consideră că nu poate fi reținută nici atingerea adusă prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât procedura notificării nu este o procedură administrativ-jurisdicțională, deoarece nu are ca obiect verificarea legalității sau temeiniciei unui act administrativ emis. Cât privește critica de neconstituționalitate a

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

față de prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, menționează că textele criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării

Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins:

"(1) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

[...]

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (4) privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată. Totodată, autorul excepției susține că, prin dispozițiile de lege criticate, sunt încălcate și prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu o motivare similară.

Astfel, Curtea a analizat concordanța textelor de lege criticate cu dispozițiile

art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, statuând, prin Decizia nr. 922 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, că reglementarea în cauză este în acord cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit căreia "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Mai mult, Curtea a reținut că recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare. Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nu poate fi reținută în prezenta cauză nici contradicția între textul de lege criticat și art. 20 alin. (1) din Constituție raportat la art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, Curtea a constatat, în aceeași decizie, că textul de lege criticat nu încalcă nici art. 21 alin. (1) din Constituție, referitor la accesul liber la justiție, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

De asemenea, Curtea a statuat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), întrucât nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru trimiterea notificării nu poate fi invocat ca generând o situație discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat dispozițiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Anita Schmidt în Dosarul nr. 4.754/62/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.