Decizia nr. 162/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 și 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 , excepție ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 și 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 . Excepția a fost ridicată de Szucs Francisc cu prilejul soluționării recursului în contencios administrativ formulat împotriva Sentinței nr. 238/CA din 19 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3.192/CA/2006.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate, care se referă la confidențialitatea informațiilor privind starea pacientului sunt contrare art. 31 alin. (1) din Constituție, care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. De asemenea, consideră că

art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003

contravin dispozițiilor constituționale care se referă la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și principiului neretroactivității legii civile.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că informațiile enumerate la

art. 21 din Legea nr. 46/2003

nu sunt asimilate informațiilor de interes public, iar prevederea atacată cu excepția de neconstituționalitate nu îngrădește dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, ci doar restrânge limitele, câtă vreme legiuitorul a statuat că informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate dacă există consimțământul pacientului sau legea o cere expres.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 31 alin. (1) din Constituție au în vedere informațiile de interes public, însă textele de lege criticate se referă la date cu caracter personal. De altfel, restricționarea accesului la aceste din urmă informații cu caracter personal asigură respectarea dispozițiilor constituționale care consacră dreptul la respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private. De asemenea, arată că

art. 22 din Legea nr. 46/2003

constituie, prin conținutul său, un argument în plus că nu se aduce atingere existenței dreptului de acces la informație, acesta fiind doar restrâns prin condiționarea sa de consimțământul pacientului. În ceea ce privește păstrarea confidențialității datelor care privesc o persoană decedată, arată că opțiunea privind divulgarea datelor personale nu este un drept transmisibil mortis causa, iar opțiunea exprimată înaintea morții nu poate fi schimbată. Protejarea datelor personale se impune însă și după deces ca reprezentând o modalitate de protecție a vieții intime, familiale și private. În ceea ce privește art.1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție, arată că față de acestea autorul excepției nu și-a motivat critica de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că

art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003

nu conțin nicio dispoziție contrară prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție și, în plus, se referă la informații cu caracter personal, astfel că nu este încălcat nici dreptul de acces la informații de interes public.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 21 și 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 21: "Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.";

- Art. 22: "Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor dispoziții constituționale: art. 1 alin. (5), care consacră obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile și art. 31 alin. (1) care prevede că "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit".

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003 , în raport cu art. 31 alin. (1) din Constituție care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, Curtea reține că textele de lege criticate se referă la "informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale". Acest tip de informații privind sănătatea persoanei intră în noțiunea de viață privată, fiind prin urmare un mod de a realiza protecția drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituție, consacrate în egală măsură și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, trebuie amintită și Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speța "Z. contra Finlandei"(1997) în care s-a arătat că "protecția datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanță fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieții private și a vieții de familie așa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenție. [_] În lipsa unei asemenea protecții, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informații cu caracter personal și intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viața în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [_] De aceea, legislația internă a statelor trebuie să cuprindă garanții adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispozițiile art. 8 paragrafului 1 al Convenției".

Extinderea obligației de a păstra confidențialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanei, chiar și în cazul persoanelor decedate, apare, de asemenea, ca un reflex firesc al drepturilor fundamentale mai sus menționate, dacă se are în vedere faptul că, deși capacitatea de folosință a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate și opțiunile făcute în timpul vieții trebuie ocrotite și ulterior decesului. Dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opțiunea exprimată până la momentul morții titularului dreptului.

De altfel, Curtea constată că, alături de existența consimțământului titularului dreptului,

art. 22 din Legea nr. 46/2003

prevede și alte cazuri când se poate face excepție de la obligația păstrării confidențialității datelor privind sănătatea persoanelor.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003 , în raport cu art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea observă că autorul excepției nu a formulat nicio motivare. Oricum, textele de lege criticate nu conțin dispoziții cu caracter retroactiv, aplicându-se, de la data intrării în vigoare, pentru viitor. De asemenea, textele de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu încalcă obligația respectării Constituției, a supremației sale ori a legilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 și 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 , excepție ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.