Decizia nr. 254/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, excepție ridicată de Mihaela Popescu-Nistorescu în Dosarul nr. 12.721/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părțilorκ față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Argumentează, în acest sens, că susținerile autorului excepției nu au natura unor reale critici de neconstituționalitate, ci vizează interpretarea textului de lege examinat. În plus, dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

nu operează niciun fel de distincție între puterea executivă și cea legislativă în ceea ce privește accesul la beneficiul legii, constând în acordarea unei locuințe de serviciu.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.721/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice.

Excepția a fost ridicată de Mihaela Popescu-Nistorescu într-o cauză civilă având ca obiect evacuarea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că dispozițiile de lege criticate operează o delimitare nejustificată între demnitarii din sfera executivului și cei din sfera legislativului, în sensul că cei din ultima categorie nu pot beneficia de locuință de serviciu din fondul R.A.A.P.P.S. Discriminarea este instituită fără o motivare temeinică între persoane care ocupă aceleași funcții, dar în cadrul unor cabinete de demnitari diferite, aceasta având drept consecință și încălcarea dreptului la viață privată și de familie și a dreptului la un nivel de trai decent. Exemplifică, în acest sens, situația consilierului parlamentar la cabinetul secretarului general adjunct al Camerei Deputaților, care ar trebui să se înscrie în ipoteza

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001 . Mai mult, susține că fondul locativ al R.A.A.P.P.S., proprietate a statului, este doar administrat de Guvernul României prin intermediul acestei regii, iar alte instituții publice menționate în Constituție, cum ar fi Parlamentul, Avocatul Poporului sau Curtea Constituțională, nu beneficiază de fond de locuințe de serviciu propriu.

Cât privește dispozițiile art. 2 alin. (2) din ordonanța criticată, se arată că textul este "inexact, dă naștere unor situații cu important răsunet social" și instituie "o gravă confuzie", deoarece "a avea un domiciliu nu echivalează cu deținerea unui spațiu de locuit în baza unui contract de închiriere". A avea domiciliul stabilit într-un spațiu anume nu este identic cu a fi proprietar al acelui spațiu, astfel că textul stabilește o "vădită inegalitate între cei cu domiciliul în localități din țară și cei cu domiciliul în București" și afectează, de asemenea, dreptul la un nivel de trai decent și dreptul la viața privată și de familie, care includ și dreptul la domiciliu, consacrat de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Sectorului 1 București opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Textele legale criticate nu încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece persoanele care se află în cadrul autorității executive au o situație diferită față de cele din sfera legislativului, iar tratamentul egal se impune numai în condiții egale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

sunt constituționale. Nu se poate reține pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, dat fiind că demnitarii din sfera executivului și cei din sfera legislativului se află în situații juridice diferite, ceea ce justifică adoptarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit. În plus, apreciază că autoarea excepției a formulat critica de neconstituționalitate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce contravine prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 2 al

legii de aprobare a ordonanței - Legea nr. 717/2001

-, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 decembrie 2001, și are următoarea redactare:

"Art. 2. - (1) Pot beneficia de locuință de serviciu, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, precum și secretarii generali, directorii generali și persoanele care sunt încadrate pe funcții din cabinetul demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice.

(2) Nu beneficiază de locuință de serviciu persoanele care au domiciliul sau dețin în proprietate imobile cu destinația de locuință în municipiul București."

Autoarea excepției consideră că aceste dispoziții legale contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 26 alin. (1) referitoare la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private, art. 47 alin. (1) consacrate obligației statului de a asigura cetățenilor săi un nivel de trai decent, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, art. 1 alin. (5) cu privire la obligația respectării Constituției și a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (1) care stabilește obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte și ale art. 20 în legătură cu tratatele internaționale privind drepturile omului.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că autoarea acesteia apreciază, în esență, că dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

sunt neconstituționale, deoarece exclud din sfera de aplicare a beneficiului constând în atribuirea, temporar, a unei locuințe de serviciu din fondul locativ aflat în administrarea R.A.A.P.P.S. persoanele încadrate în funcții de demnitate publică sau asimilate acestora, din sfera puterii legislative.

În plus, apreciază ca fiind neconstituțional criteriul de atribuire a unei astfel de locuințe, stabilit la alin. (2) al art. 2, acela de a nu avea domiciliu sau de a nu deține în proprietate imobile cu destinația de locuință în municipiul București, deoarece a avea domiciliul stabil în București, pe baza unui contract de închiriere sau a unei convenții de luare în spațiu, nu echivalează cu deținerea în proprietate a acelui spațiu.

Cât privește prima critică de neconstituționalitate, formulată de autoarea excepției, Curtea observă că aceasta se fundamentează exclusiv pe o anumită modalitate subiectivă de interpretare a textului de lege criticat. Textul de lege criticat nu cuprinde, în conținutul său, nicio excepție expresă cu privire la sfera persoanelor care pot beneficia de locuință de serviciu, în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2001 . Acestea sunt: persoanele care ocupă funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, precum și secretarii generali, directorii generali și persoanele care sunt încadrate pe funcții din cabinetul demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice. Prin urmare, Curtea constată că "raționamentul" motivării excepției de neconstituționalitate se bazează pe o deducție personală a autoarei excepției, extrasă din contextul faptic specific litigiului dedus judecății în fața instanței.

Or, Curtea a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 122 din 16 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004, că "neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operație care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis".

Așadar, rezultă că aspectele semnalate de autorul excepției, pretinse a fi de ordin neconstituțional, urmează a fi supuse controlului judecătoresc și analizate în cadrul speței asupra căreia se va pronunța instanța de judecată.

Cât privește cel de-al doilea aspect de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001 , constând în criteriul "confuz" de atribuire a unei locuințe de serviciu, Curtea constată că nici acesta nu poate fi reținut. Condiția ca persoanele prevăzute în ipoteza alin. (1) al art. (2), eventuali beneficiari ai unei locuințe de serviciu, să nu aibă domiciliul sau să nu dețină în proprietate imobile cu destinația de locuință în municipiul București reprezintă un criteriu obiectiv, aplicabil în egală măsură tuturor celor vizați de ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Curtea observă, însă, că aspectele semnalate de autorul excepției, constând în crearea unei posibile confuzii între a avea domiciliul stabilit în municipiul București pe baza unui contract de închiriere a unui imobil sau a unei convenții de luare în spațiu și a deține acel spațiu cu titlu de proprietate nu reprezintă chestiuni de neconstituționalitate a textului de lege. Acestea reprezintă aspecte de fapt, ce urmează a fi examinate de instanța de judecată pe parcursul soluționării litigiului, și nu pot fi disociate de operațiunile de interpretare și aplicare a textului la elementele specifice speței.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, excepție ridicată de Mihaela Popescu-Nistorescu în Dosarul nr. 12.721/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2008.