Decizia nr. 336/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248, art. 248^1 și art. 145 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Ștef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală, de Paul Nicolae Frăsie în Dosarul nr. 7.566/306/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală și de Aron Lungu în Dosarul nr. 1.352/219/2006 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La Dosarul nr. 1.609D/2007, partea Administrația Națională a Rezervelor de Stat, Unitatea Teritorială 95 Jibou a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.609D/2007, nr. 1.732D/2007 și nr. 1.810D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.732D/2007 și nr. 1.810D/2007 la Dosarul nr. 1.609D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 1 noiembrie 2007, 19 noiembrie 2007 și 19 aprilie 2007, pronunțate în dosarele nr. 5.200/83/2006, nr. 7.566/306/2006 și nr. 1.352/219/2006, Tribunalul Satu Mare - Secția penală, Tribunalul Sibiu - Secția penală și Judecătoria Dej au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 248, art. 248^1 și art. 145 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Ioan Ștef, Paul Nicolae Frăsie și Aron Lungu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil, și ale art. 136 alin. (1), (2) și (5) potrivit cărora "(1) Proprietatea este publică sau privată. (2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale. [...] (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice".

Astfel, teza finală a art. 248 din Codul penal supune unei ocrotiri speciale partea din patrimoniu care constituie proprietate publică, cu o incriminare mai severă. Prin urmare, se face o distincție între proprietatea publică și cea privată. Trimiterea, în textul art. 248 din Codul penal, la unități din cele la care se referă art. 145 extinde aria de aplicare a textului incriminator dincolo de limitele valorii sociale apărate. Aceasta, deoarece definirea noțiunii de "public" este mult prea generală, putând crea ambiguități. Așa fiind, sintagma "o pagubă patrimoniului" este neconstituțională cât timp se referă în general la patrimoniu, compus integral sau în parte din bunuri și valori proprietate privată, și nu numai la proprietatea publică. În sfârșit, pentru aceleași argumente și prevederile art. 248^1 din Codul penal sunt, în opinia autorului, neconstituționale.

Tribunalul Satu Mare - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu este vorba de o discriminare, sub aspect sancționator, între fapte ce aduc atingere proprietății publice sau private, ci despre un tratament diferit între diferitele forme de abuz în serviciu, după cum acestea aduc atingere intereselor unor persoane sau intereselor publice. Împrejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituții din cele menționate în art. 145 din același cod nu trebuie privită prin raportare la noțiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea publică nu se confundă cu patrimoniul.

Tribunalul Sibiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietății publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activității subiectului pasiv sau păgubirea patrimoniului acesteia. Împrejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituții din cele menționate în art. 145 din același cod nu trebuie privită prin raportare la noțiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea publică nu se confundă cu patrimoniul. De asemenea, textul legal criticat nu conține niciun fel de norme de natură să afecteze dreptul inculpatului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile procesuale puse la dispoziție tuturor persoanelor care se află în aceeași situație juridică.

Judecătoria Dej opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracțiune de serviciu, și nu una contra patrimoniului, valoarea socială ocrotită fiind bunul mers al activității unităților indicate în art. 145 din Codul penal.

În plus, sancționarea mai severă prevăzută de art. 248^1 din Codul penal reprezintă o opțiune de politică penală, de competența exclusivă a legiuitorului.

În sfârșit, legiuitorul nu a avut în vedere în mod expres atingerea adusă proprietății publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea activității subiectului pasiv prin păgubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea că urmarea imediată prevăzută de art. 248 din Codul penal s-a produs în patrimoniul unei instituții din cele menționate de art. 145 din același cod nu poate fi privită prin raportare la noțiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confundă cu patrimoniul.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248 referitoare la Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ale art. 248^1 referitoare la Abuzul în serviciu în formă calificată și ale art. 145 referitoare la definirea conceptului de Public, toate din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 248: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";

- Art. 248^1: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.";

- Art. 145: "Prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în numeroase rânduri, dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași critici. Cu acele ocazii, pronunțând

deciziile nr. 294 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, nr. 832 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, și nr. 139 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248, art. 248^1 și art. 145 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248, art. 248^1 și art. 145 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Ștef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală, de Paul Nicolae Frăsie în Dosarul nr. 7.566/306/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția penală și de Aron Lungu în Dosarul nr. 1.352/219/2006 al Judecătoriei Dej.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2008.