Statutul din 9 aprilie 2008

Denumirea bisericii este Biserica Evanghelică-lutherană din România.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România este comunitatea organizată cu scopul practicării religiei de către credincioșii evanghelici, parte a Bisericii lui Isus Cristos.

Învățăturile și slujirea Bisericii Evanghelice-Lutherane din România se bazează pe Sfânta Scriptură, în spiritul simbolurilor curentului lutheran al Reformei.

Documentele de credință ale Bisericii Evanghelice-Lutherane din România sunt Confesiunea Augustană Invariata și Catehismul Mic al lui Martin Luther.

Simbolurile ecumenice ale credinței ce aparțin Bisericii Evanghelice-Lutherane din România sunt: Crezul Apostolic, Niceo-Constantinopolitan și cel Athanasian.

Pe baza identității confesionale, Biserica Evanghelică-Lutherană din România funcționează în comunitate de amvon și sacramente cu Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, respectiv Biserica Evanghelică Săsească din Transilvania, cu Biserica Evanghelică-Lutherană din Ungaria și cu toate bisericile evanghelice-lutherane din alte țări.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România funcționează în comunitate de amvon și sacramente cu Biserica Reformată din România, această legătură fiind bazată pe tradițiile istorice seculare, precum și cu bisericile care acceptă Concordatul de la Leuenberg.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România întreține legături frățești cu celelalte biserici creștine și are contacte ecumenice cu bisericile din România și din străinătate, mai ales cu acele biserici care aparțin Consiliului Mondial al Bisericilor și Conferinței Bisericilor Europene.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România consideră ca misiune a sa, primită de la Isus Cristos, propovăduirea corectă și din convingere a Evangheliei către fiecare suflet, împărtășirea sacramentelor după învățăturile date de către Mântuitor și practicarea faptelor dragostei, ca rod al credinței.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România organizează, în spiritul evanghelic-lutheran, serviciile divine, munca misionară, diaconală și educarea enoriașilor săi. Pregătirea personalului său bisericesc se face cu respectarea libertății de gândire și de conștiință.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România respectă Constituția și legile României.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România este independentă și suverană în privința organizării interne, a legilor și regulamentelor proprii, precum și a conducerii și a organizării disciplinei sale interne.

Apartenența la Biserica Evanghelică-Lutherană din România se materializează prin apartenența la o parohie.

Este membră a unei parohii din cadrul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România acea persoană care locuiește pe teritoriul acelei parohiei și participă în mod activ, spiritual și material, la susținerea vieții și activității comunității bisericești.

Membrii comunității bisericești își exercită dreptul de vot doar într-o singură parohie, respectiv pe teritoriul acelei parohii sau al diasporei unde își au domiciliul stabil.

Membrii Bisericii se organizează în parohii. Parohiile alcătuiesc protopopiile, iar protopopiile alcătuiesc eparhia.

Organizarea credincioșilor în parohii sau filii, împărțirea circumscripțiilor de diasporă între parohii, respectiv repartizarea parohiilor în protopopiate sunt stabilite de prezbiteriul eparhial.

Parohiile, protopopiatele și eparhia, respectiv instituțiile legal înființate de acestea sunt persoane juridice, conform dispozițiilor legale în vigoare.

În comunitățile bisericești din cadrul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România limba de oficiere a slujbei este limba maghiară, slovacă, germană, respectiv română, în funcție de limba maternă și de tradițiile membrilor parohiei.

Decizia privind limba în care se oficiază slujba unei comunități bisericești, respectiv într-o parohie, filie sau diasporă, aparține adunării generale parohiale, iar la cererea comunității de diasporă și pe baza referinței prezidiului protopopial aparține prezbiteriului eparhial.

În cadrul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România guvernarea bisericii se realizează pe baza principiului sinodo-prezbiterial, conform căruia, în condițiile formulate în Canon, fiecare membru al comunității bisericești are dreptul de a participa la conducerea bisericii în mod direct sau prin reprezentanții săi legali.

Organizarea și funcționarea Bisericii Evanghelice-Lutherane din România respectă principiul parității, respectiv influența egală a elementului clerical și laic.

Sinodul este organul decizional suprem, cu rol de reprezentare și administrare, legislativ și electoral.

Adunarea generală este organul electoral suprem al parohiei și al protopopiatului, cu rol de reprezentare și administrare.

Biserica Evanghelică-Lutherană din România are la toate nivelele prezidii alese, formate din funcționari clerici și laici.

La nivelul parohiilor, acestea se compun din preot și curatorul parohial, la nivelul protopopiatelor, din protopop și curatorul protopopial, la nivelul eparhiei, din episcop și curatorul eparhial, precum și din suplinitorii legali ai acestora.

Copreședinții sunt membrii prezidiului cu drepturi egale, care reprezintă comunitatea ce i-a ales și organele legale ale acesteia în fața autorităților, ei fiind competenți de a le convoca, de a le prezida pe bază de înțelegere, de a semna împreună, în numele acestora, documente oficiale și de a administra toate problemele bisericii, pe bază consensuală.

Parohiile, protopopiatele și eparhiile au dreptul de a înființa și susține instituții caritative, de misiune internă și externă, sau alte instituții cu scop religios, instituții de învățământ public și de formare a personalului propriu, case de pensii, edituri de carte și reviste, ateliere media, respectiv unități economice.

Funcționarea instituțiilor și organizațiilor enumerate este reglementată prin lege separată, adoptată de Sinod, conform legislației din România, și, ca atare, aparține de organizarea bisericii și se află sub conducerea, guvernarea și supravegherea autorităților bisericești.

La nivelul parohiilor, judecata și disciplina bisericească revin Comisiei de disciplină parohială care este formată din membri aleși din cadrul prezbiterilor.

La nivelul protopopiatelor, judecata și disciplina bisericească aparțin Comisiei de disciplină protopopială, la nivelul eparhiei acestea sunt competențe ale Comisiei de disciplină generală eparhială, iar la cel mai înalt nivel, ale Comisiei de disciplină extraordinară.

La fiecare adunare generală, adunare prezbiterială și la fiecare adunare regulamentară a comisiilor este obligatorie încheierea unui proces-verbal care va trebui să cuprindă, obligatoriu, lista celor prezenți cu drept de vot, prezidiul, secretarii, cei care semnează pentru conformitate, respectiv propunerile și hotărârile luate.

Câte un exemplar al procesului-verbal va fi trimis autorităților bisericești superioare.

La adunările bisericești, voința legal manifestată a majorității celor cu drept de vot este decisivă.

Au drept de vot și pot fi aleși doar acei membri majori (care au împlinit vârsta de 18 ani) ai bisericii care contribuie material la susținerea bisericii în mod sistematic.

La adunările bisericii votul este, de regulă, deschis.

În probleme materiale sau principiale importante, prezidiul poate dispune votul nominal.

În probleme legate de alegeri și probleme personale, la cererea celor interesați sau pe baza deciziei prezidiului, se poate dispune votul secret, cu aprobarea adunării generale.

Adunarea generală sau Sinodul poate lua hotărâri valabile doar în problemele care se află pe ordinea de zi.

Hotărârea Adunării generale, respectiv a Sinodului poate fi modificată doar de o nouă adunare generală sau de un nou sinod.

Hotărârile privind alegerile pot fi desființate de organele competente doar pe cale disciplinară.

Hotărârile Adunării generale, respectiv ale Sinodului intră în vigoare prin pronunțare în cadrul adunării.

Hotărârile și dispozițiile administrative ale altor autorități bisericești intră în vigoare prin comunicarea hotărârii sau a dispoziției (pronunțare, respectiv înmânare).

Rezultatul votului intră în vigoare doar după împlinirea termenului de apel de 15 zile de la pronunțarea rezultatului votului, iar în caz de apel se va aștepta decizia autorității competente pentru investigarea validității votului.

Isus Cristos a orânduit un serviciu special pentru propovăduirea Evangheliei și împărtășirea sacramentelor. Conform ordinii bisericești, acest serviciu este efectuat de preotul regulamentar hirotonit în acest sens.

Hirotonirea este dreptul și sarcina exclusivă a episcopului.

Poate fi hirotonit doar acel membru cu moralitate ireproșabilă al bisericii care dispune de pregătire teologică corespunzătoare, după cel puțin un an de serviciu practic în cadrul candidaturii la preoție și după susținerea examenului bisericesc. Comisia teologică analizează și aptitudinea candidatului pentru serviciul preoțesc și face propuneri episcopului cu privire la hirotonirea candidatului.

Candidatul dobândește statutul și diploma de preot cu ocazia hirotonirii.

Caracterul de vocație al serviciului preoților și dreptul împărtășirii sacramentelor sunt identice, indiferent de locul angajării preoțești și de competența de guvernare a bisericii.

Dreptul și sarcina specifică a preotului aflat în slujba bisericii este îndeplinirea atribuțiilor bisericești: propovăduirea publică a învățăturii lui Dumnezeu, împărtășirea sacramentelor, dezlegarea de păcate, binecuvântarea căsniciilor bisericești, oficierea înmormântărilor bisericești și pastorația credincioșilor.

Preotul, preotul suplinitor, capelanul, levitul și candidatul la preoție sunt de obicei salariați ai bisericii.

Aceștia au dreptul la locuință de serviciu, ale cărei cheltuieli de întreținere vor fi suportate de către biserică, pe baza hotărârii prezbiteriale.

Pot îndeplini funcții bisericești doar acei membri majori ai bisericii, de moralitate ireproșabilă, care corespund condițiilor cerute de funcție, participă regulat la viața bisericii de cel puțin 3 ani și contribuie material la susținerea bisericii.

Alegerea în funcții bisericești este valabilă pe o perioadă de 6 ani, cu excepția cazurilor în care Canonul prevede altfel.

Realegerea este permisă.

Funcționarul care lipsește nemotivat de la 3 adunări consecutive convocate regulat își pierde funcția dobândită în urma alegerilor.

Biserica poate angaja în serviciul ei personal plătit, de preferință din rândul membrilor comunității.

Pot fi angajate doar persoane majore, de moralitate ireproșabilă, care corespund condițiilor cerute de serviciu.

Biserica pretinde angajaților săi să participe activ la viața comunității parohiale în care își efectuează serviciul sau pe al cărei teritoriu își au domiciliul stabil, după puterile și capacitățile lor.

Parohia este comunitatea religioasă organizată legal pentru practicarea în comun a religiei de către credincioșii evanghelici-lutherani care locuiesc pe un teritoriu determinat.

Parohia evanghelică-lutherană poate să își asume îngrijirea spirituală a tuturor creștinilor care solicită acest lucru.

Orice persoană botezată după ritul evanghelic-lutheran, respectiv care și-a manifestat intenția de aderare și care nu s-a mutat din localitate sau nu și-a manifestat intenția de părăsire a cultului este considerată membră a parohiei bisericești.

Sunt considerați membri cu drept de vot ai parohiei doar acei membrii botezați și confirmați ai bisericii care contribuie material la susținerea parohiei în mod regulat.

Drepturile membrilor parohiilor sunt: pot participa la serviciile divine, pot folosi mijloacele harului, pot face uz de serviciile oficiale ale preotului și ale funcționarilor bisericii, se pot folosi de instituțiile bisericești, pot exercita în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare dreptul de a alege și de a fi ales, după confirmare pot deveni nași, în caz de prejudicii religioase pot cere protecția autorităților bisericești competente.

Obligațiile membrilor parohiilor sunt: să ducă o viață religioasă și morală adecvată, să participe la serviciile divine, să se folosească de mijloacele harului, să se îngrijească de botezul și educarea religioasă a copiilor, să promoveze interesele bisericii, să respecte normele, regulamentele și dispozițiile legale emise de autoritățile bisericești.

Organul executiv și de guvernare al protopopiatului este prezbiteriul protopopiatului.

Membrii prezbiteriului protopopial sunt: toți demnitarii protopopiatului, cu excepția celor 2 cenzori și a membrilor comisiilor de disciplină.

Prezidiul prezbiteriului protopopial sunt: protopopul și curatorul protopopial, iar în cazul imposibilității exercitării atribuțiilor legale și statutare, suplinitorii legali ai acestora.

Prezbiteriul protopopial este convocat de prezidiul protopopiatului prin invitație care trebuie să conțină locul, data și ordinea de zi exactă a adunării.

Ședințele prezbiteriului protopopial se țin în general o dată pe an, dar în caz de nevoie pot fi convocate oricând.

Reprezentantul și conducătorul ecleziastic suprem al protopopiatului este protopopul.

Protopopul este ales cu majoritate simplă (jumătate + unu) de către adunările generale ale parohiilor, din rândul preoților protopopiatului aleși și aflați de cel puțin 10 ani în serviciul bisericii.

Curatorul protopopial este reprezentantul, conducătorul laic suprem al protopopiatului.

Curatorul protopopial este ales cu majoritate simplă (jumătate + unu) de adunările generale ale parohiilor din rândul funcționarilor laici ai parohiilor.

Sinodul se întrunește de regulă din 3 în 3 ani, în caz de nevoie poate fi convocat oricând, în caz excepțional se trimite invitație în scris cu o lună înainte, specificând locul, data și ordinea de zi exactă.

La cererea în scris a unei treimi din membrii sinodului, prezidiul este obligat să convoace Sinodul în termen de 3 luni.

Sinodul este legal întrunit:

a) dacă a fost convocat conform regulamentului;

b) dacă este prezentă majoritatea simplă a membrilor cu drept de vot și fiecare protopopiat este reprezentat.

Componența și funcționarea Sinodului sunt stipulate într-un regulament separat.

Prezidiul prezbiteriului eparhial este compus din episcop și curatorul eparhial, iar în cazul imposibilității exercitării atribuțiilor legale și statutare, din suplinitorii legali ai acestora.

Prezbiteriul eparhial este convocat de prezidiu cu cel puțin 30 de zile înainte, prin invitație, care va indica data, locul și ordinea de zi a ședinței.

Prezbiteriul eparhial se întrunește anual și ori de câte ori problemele o impun.

Consiliul de conducere al eparhiei este consiliul consultativ al episcopului și ia măsuri în toate problemele care nu țin de competența exclusivă a prezbiteriului eparhial și a Sinodului, respectiv pentru care primește împuternicire de la prezbiteriul eparhial, iar urgența acestor probleme nu permite ca biserica să aștepte dispozițiile prezbiteriului competent.

Consiliul de conducere ia decizii privind distribuirea ajutoarelor.

Biserica își exercită competența disciplinară prin comisiile de disciplină ale Bisericii.

Comisiile de disciplină ale Bisericii sunt:

a) Comisia de disciplină parohială;

b) Comisia de disciplină protopopială;

c) Comisia de disciplină generală;

d) Comisia de disciplină extraordinară - are competența de a aplica procedura disciplinară în cazul membrilor Prezidiului Bisericii și ai Comisiei de disciplină generale.

Disciplinarea și procedura disciplinară bisericească sunt reglementate prin regulament separat.

Bunurile mobile și imobile ale protopopiatelor, parohiilor și ale instituțiilor Bisericii Evanghelice-Lutherane din România intră în proprietatea eparhiei în cazul desființării instituțiilor mai sus amintite, iar prezbiteriul eparhial dispune cu privire la acestea.

În situația desființării Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, succesoarea legală a acesteia este Federația Mondială Lutherană, World Lutheran Federation, iar bunurile mobile și imobile ale bisericii trec în proprietatea federației.