Decizia nr. 229/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) și (7) și ale

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative în Dosarul nr. 4.116/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic Marina Moise, cu delegație la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.548D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Lucia Florescu în Dosarul nr. 1.749/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Luminița Mareș, cu delegație la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentanții părților prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.548D/2007 la Dosarul nr. 1.423D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) pentru motivele invocate la instanța de judecată. Cât privește excepția referitoare la prevederile

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 , arată că la data invocării ei nu fusese pronunțată

Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 , prin care au fost declarate neconstituționale.

Referitor la art. 11 alin. (2) din legea criticată, menționează că acesta a fost modificat anterior sesizării, astfel că cererea a rămas fără obiect.

Reprezentantul autorului excepției ridicate în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.548D/2007 solicită Curții să se pronunțe cu privire la dispozițiile de lege modificate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, cât privește dispozițiile art. 7 alin. (3), și ca devenită inadmisibilă, cât privește dispozițiile art. 7 alin. (7) care au fost declarate neconstituționale prin

Decizia Curții nr. 797 din 27 septembrie 2007 , precum și ale art. 11 alin. (2), care au fost modificate ulterior sesizării Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 septembrie 2007 și din 24 septembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 4.116/2/2006 și nr. 1.749/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) și (7) și ale

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepțiile au fost invocate de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Lucia Florescu în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele: art. 7 din lege, care condiționează admiterea acțiunii în contencios administrativ de respectarea unor proceduri administrative ce pot fi efectuate doar într-un anumit termen - nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului -, și introducerea acțiunii - nu mai târziu de un an de la data emiterii actului -, constituie "o încălcare a inalienabilității bunurilor care aparțin proprietății publice", prevăzută de art. 136 alin. (4) din Constituție; "inalienabilitatea bunurilor aparținând proprietății publice nu poate fi restrânsă prin lege, pe de altă parte, inalienabilitatea nu poate fi asigurată dacă mijloacele judiciare de a o apăra sunt limitate de către legiuitorul ordinar sau organic prin supunerea unor termene sau condiții"; "un bun aparținând domeniului public nu este inalienabil dacă el poate fi uzurpat de un terț și acesta își poate consolida titlul său prin simpla trecere a timpului". Termenul de 6 luni de la data emiterii actului, instituit de

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 , contravine art. 21 și 52 din Constituție, prin aceea că după trecerea unei perioade mai mari de 6 luni actul administrativ susceptibil de a fi declarat nul este inatacabil, sub aspectul legalității, în disprețul legii, iar persoana vătămată într-un interes legitim nu poate obține recunoașterea acestuia. În legătură cu art. 11 alin. (2) din legea criticată, "creează diferențe între drepturile procesuale ale părților față de terți", întrucât părțile cunosc actele administrative care îi privesc încă de la emiterea lor, pe când terții nu au această posibilitate decât de la data luării la cunoștință a actului nelegal, care, dacă a fost întocmit fraudulos, fiind ascuns atât el, cât și efectele produse, nu mai poate fi atacat din motive obiective. Se încalcă astfel art. 21 alin. (2) din Constituție, deoarece "actele administrative emise în disprețul legii și servind unor interese private" nu mai pot fi atacate ca nelegale.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, "neputându-se constata existența vreunei discriminări în sensul prevederilor Constituției României".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

"este constituțional, întrucât legiuitorul este cel abilitat să stabilească condiții de exercitare a acțiunii și termenele în care aceasta poate fi înaintată instanței."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în acord cu dispozițiile constituționale, neîncălcând principiul liberului acces la justiție. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu,

deciziile nr. 123/2007

și nr. 409/2007.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) și ale

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

este inadmisibilă - în temeiul

art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992

-, deoarece art. 7 alin. (7) din lege a fost declarat neconstituțional prin

Decizia Curții nr. 797/2007 , și

art. 11 alin. (2) a fost modificat "în substanța sa" prin Legea nr. 262/2007 , iar excepția privind neconstituționalitatea art. 7 alin. (3) din aceeași lege este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (3) și (7) și ale

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Art. 11 alin. (2) din lege a fost modificat prin

art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

- Art. 7 alin. (3) și (7) prevăd: "(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). [...]

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.";

- Art. 11 alin. (2) prevede: "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

Alin. (1), la care se face trimitere, prevede: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 136 alin. (2) - "Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale" și alin. (4) - "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică", art. 21 privind Accesul liber la justiție și ale art. 52 referitor la Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată următoarele:

Dispozițiile art. 7 alin. (7) din legea criticată au fost declarate neconstituționale prin

Decizia Curții nr. 797 din 27 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004

urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", coroborate cu cele ale alin. (6) din același articol, în sensul că excepția este inadmisibilă dacă este contrară alin. (3), precum și pentru că în cauză încheierea de sesizare a Curții este anterioară publicării în Monitorul Oficial a deciziei menționate, despre a cărei existență nici autorul excepției și nici instanța judecătorească nu puteau avea cunoștință.

Cât privește art. 11 alin. (2) din lege, anterior sesizării Curții Constituționale, acest text a fost modificat prin

art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, astfel că, în actuala redactare, stabilește ca dată de referință pentru calcularea termenului de decădere de un an data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Așadar, soluția criticată a fost eliminată, în sensul că termenul de un an nu se mai calculează prin raportare la data emiterii actului administrativ atacat. Întrucât textul de lege inițial criticat a căpătat, prin modificările aduse, o altă configurație juridică, și această excepție a devenit inadmisibilă. În acest sens a statuat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 795 din 27 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007, într-o cauză în care cu privire la art. 11 alin. (2) erau formulate aceleași motive de neconstituționalitate.

În plus, în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.423D/2007, autorul excepției mai invocă și neconstituționalitatea

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , motivată prin încălcarea art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, prin aceea că "inalienabilitatea bunurilor aparținând proprietății publice nu poate fi restrânsă prin lege, pe de altă parte, inalienabilitatea nu poate fi asigurată dacă mijloacele judiciare de a o apăra sunt limitate de către legiuitorul ordinar sau organic prin supunerea unor termene sau condiții". În realitate însă este citat alin. (1) al art. 7, potrivit căruia, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Din analiza susținerilor formulate nu rezultă existența vreunei incidențe între textul de lege criticat [fie el alin. (1) sau alin. (3) al

art. 7 din Legea nr. 554/2004 ], care dispune cu privire la procedura prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ competente, și art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, referitor la dreptul de proprietate publică. Situația de fapt, precum și modul în care sunt aplicate prevederile de lege criticate nu reprezintă aspecte de constituționalitate și nu pot fi soluționate de Curtea Constituțională.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative în Dosarul nr. 4.116/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) din aceeași lege, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

3. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , excepție ridicată de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative în Dosarul nr. 4.116/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și de Lucia Florescu în Dosarul nr. 1.749/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.