Decizia nr. 324/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dragoș Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocat Liliana Poenaru, cu delegație la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curții.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât cauza în care excepția a fost ridicată are ca obiect o cerere pentru plata pensiei de întreținere, iar prevederile criticate fac referire la "protecția specială" ce se acordă, la cerere, tânărului, care își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani, așa încât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.780/300/2007, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Excepția a fost ridicată de Dragoș Gheorghiu într-o cauză având ca obiect o cerere pentru plata pensiei de întreținere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că toate actele normative comunitare în materia întreținerii se referă la minori, apreciind faptul că, indiferent la ce sistem legislativ s-ar face raportare, acordarea întreținerii de către părinți se realizează strict pe perioada minoratului. După ce copilul devine major, întreținerea lui nu mai reprezintă o obligație a părintelui, ci o facultate. Arată că părintele nu mai poate fi obligat să asigure întreținerea tânărului cât timp acesta desfășoară o activitate instructivă, deoarece tânărul are capacitate de muncă pentru a-și câștiga singur existența, iar desăvârșirea studiilor nu este obligatorie, rămânând la latitudinea acestuia. Precizează faptul că legiuitorul a încadrat

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

la cap. III "Protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi", acest capitol referindu-se la minori, și nu la majori.

Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, de vreme ce este chiar o modalitate prin care legiuitorul a dezvoltat principii constituționale. Astfel, textul de lege criticat reprezintă una din formele prin care statul a optat să asigure respectarea dreptului la învățătură, prevăzut de art. 32 din Constituție, precum și respectarea dreptului la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 din Legea fundamentală.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor art. 21, 124 și 148 din Constituție, iar art. 1 și 154 nu au incidență în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, având următorul conținut: "La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, protecția specială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani".

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privitoare la statul român, art. 21 alin. (3) relative la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană și ale art. 154 alin. (1) și (2) relative la conflictul temporal de legi. Totodată, autorul susține că textul de lege criticat încalcă și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 relativ la respectarea vieții private și de familie, art. 13 - dreptul la un recurs efectiv și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Critica de neconstituționalitate a

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

se face și prin raportare la art. 4 alin. (1) lit. a) și art. 51 alin. (1) și (3) din aceeași lege, precum și la art. 86, 93 și 94 din Codul familiei, la

art. 12, 15, 20, 30, 34 și 35 din Legea nr. 105/1992

privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat.

Analizând excepția, Curtea observă că

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

prevede faptul că protecția specială se acordă la cererea tânărului care a dobândit capacitate deplină de exercițiu, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, pe toată durata continuării acestora, fără a se depăși vârsta de 26 de ani. Curtea reține că dispozițiile legale criticate se integrează în spiritul dispozițiilor constituționale ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor și prevederilor Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 și a celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin (3) și (5), art. 21 alin. (3), art. 124, 148 și 154 alin. (1) și (2), Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Cât privește critica

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

prin raportare la art. 6 paragraful 1, art. 8, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că autorul excepției se limitează la a enumera textele menționate, considerate a fi încălcate, fără a preciza, în concret, motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu acestea. Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției în formularea unor motive de neconstituționalitate.

Curtea constată, de asemenea, că pretinsa neconstitu ționalitate a prevederilor

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

este dedusă, de către autorul excepției, atât din raportarea acestora la art. 4 alin. (1) lit. a) și art. 51 alin. (1) și (3) din aceeași lege și la art. 86, 93 și 94 din Codul familiei, la

art. 12, 15, 20, 30, 34 și 35 din Legea nr. 105/1992

privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat. Curtea Constituțională, în exercitarea controlului, nu examinează dispozițiile de lege criticate decât prin raportare la principiile și drepturile fundamentale cuprinse în normele constituționale și convenționale sau alte instrumente juridice la care România este parte, și nu prin raportare la prevederi sau acte normative din legislația internă. Prin urmare, Curtea constată că, sub acest aspect, criticile de neconstituționalitate nu pot fi reținute.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dragoș Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.