Decizia nr. 310/2008

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și ale

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Ioan Stănescu în Dosarul nr. 6.771/94/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.771/94/2006, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , ale

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și ale

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Ioan Stănescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în urma interpretării greșite a

Legii nr. 187/1945

referitoare la reforma agrară, care a fost o lege de expropriere, iar nu de împroprietărire, așa cum a fost calificată de către comisia de elaborare a

Legii nr. 247/2005 , el, în calitate de moștenitor, nu beneficiază de restituirea integrală a proprietăților preluate abuziv de stat, fapt ce determină încălcarea prevederilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, dreptului de moștenire și accesului liber la justiție.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate îi vizează atât pe proprietarii deposedați, cât și pe moștenitorii acestora.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul observă că, din criticile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate, nu rezultă dacă nemulțumirea petentului este generată de conținutul legilor sau de modul de aplicare al acestora. Dincolo de această împrejurare, în condițiile în care legile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Guvernul își exprimă punctul de vedere în sensul menținerii jurisprudenței Curții Constituționale în această materie.

Avocatul Poporului apreciază că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor reparatorii pe care le stabilește prin lege, astfel încât critica autorului excepției sub aspectul omisiunii legislative în această privință nu respectă dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , fiind deci inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

și ale

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

și ale

Legii nr. 169/1997 , așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum și ale

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate și în art. 45 privind libertatea economică. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 481 din Codul civil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, în esență, critica autorului vizează faptul că reglementările deduse controlului împiedică persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate de a beneficia de restituirea integrală a suprafețelor de teren deținute înainte de preluarea abuzivă a statului, limitând această restituire la o suprafață de 50 ha. Critica cu un atare obiect a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea reținând că, în considerarea obiectului de reglementare al legilor criticate - fondul funciar al României - și a scopului reparator declarat al acestora, reglementarea condițiilor în care legile devin aplicabile, sub aspectul persoanelor îndreptățite la restituirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și al suprafețelor retrocedabile, constituie opțiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie. Prin urmare, Curtea a apreciat că opțiunea legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra acestor bunuri în limita celor 50 de hectare este pe deplin constituțională și în acord cu finalitatea reparatorie a legii.

Însă, Curtea constată că, în principal, argumentele pe care se întemeiază critica autorului vizează lacune ale textelor de lege, care se doresc a fi complinite prin efectuarea controlului de constituționalitate. Însă o atare operație excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De altfel, critica are ca obiect și o problemă de corelare legislativă, întrucât susținerile autorului excepției privesc modul de interpretare și aplicare a unor texte legale, aspecte ce intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , ale

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și ale

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor