Decizia nr. 316/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , devenite art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) după modificarea și completarea adusă prin

Legea nr. 262/2007 ", excepție ridicată de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului în Dosarul nr. 3.715/111/2005 (număr în format vechi 3.715/CA/2005) al Tribunalului Bihor - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Precizează că autorul excepției critică prevederile din

Legea nr. 554/2004

anterioare modificării intervenite prin

Legea nr. 262/2007 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.715/111/2005 (număr în format vechi 3.715/CA/2005), Tribunalul Bihor - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , devenite art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) după modificarea și completarea adusă prin

Legea nr. 262/2007 ". Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unor hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Oradea.

În motivarea excepției se susține, în esență, că limitarea în timp a dreptului de a cere anularea unui act administrativ unilateral "are caracter vădit restrictiv și discriminatoriu, iar drepturile procesuale sunt expuse abuzurilor", împiedicând exercitarea dreptului de acces liber la justiție. Aceasta, deoarece "actele administrative unilaterale nu sunt făcute publice prin mijloacele obișnuite de publicitate și nici nu sunt comunicate, astfel că persoanele direct vizate și interesate nu pot lua cunoștință de acestea decât, eventual, atunci când drepturile lor sunt efectiv vătămate, ca efect al punerii în executare a actului administrativ". În plus, arată că dreptul de a se adresa instanței "este formalizat excesiv, restrâns sau chiar înlăturat prin efectul lipsirii persoanei vătămate de dreptul de a lua cunoștință despre un act administrativ care afectează un drept civil, administrativ sau de orice natură, de care ar putea beneficia", întrucât administrația publică locală emitentă nu este obligată să comunice actul persoanei direct interesate.

Tribunalul Bihor - Secția comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea termenului de decădere de cel mult un an în care terții se pot adresa instanței pentru anularea actului administrativ nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiție și la un proces echitabil. Apreciază că, instituind acest termen, legiuitorul a avut în vedere securitatea și stabilitatea raporturilor juridice.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, la data sesizării Curții Constituționale, textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu mai era în vigoare în forma contestată de autor. Arată că și dispozițiile

art. 11 lit. b) din Legea nr. 554/2004

au fost modificate, fiind preluate de lit. c), cu eliminarea trimiterii la termenul de un an de la data emiterii actului.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Precizează că acestea nu contravin niciuneia dintre dispozițiile Legii fundamentale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2): "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: (....)

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; (....)

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care garantează dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 52 care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei și art. 53 referitor la posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, din motivarea scrisă a acesteia care, formal, se referă numai la "prevederile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 ", instanța în fața căreia a fost ridicată excepția a dedus că obiectul acesteia îl constituie atât prevederile

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 , cât și cele ale

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 .

De fapt, critica autorului este îndreptată, în exclusivitate, împotriva dispozițiilor acestui din urmă articol, însă în redactarea anterioară modificării operate prin

Legea nr. 262/2007 . Astfel, critica se axează pe ideea îngrădirii accesului liber la justiție ca urmare a imposibilității cunoașterii existenței actului administrativ unilateral vătămător și, în consecință, imposibilitatea contestării lui pe calea contenciosului administrativ. În opinia autorului, care, așa cum s-a precizat, are în vedere forma anterioară a textului, această imposibilitate derivă din fixarea termenului restrictiv de cel mult un an de la data emiterii actului în care se putea solicita instanței anularea actului. Or, în forma actuală, textul art. 11 alin. (2) oferă și terților interesați posibilitatea de a contesta legalitatea actului, într-un termen care are o dată de la care începe să curgă ce poate fi stabilită cu certitudine. În prezent, terții nu mai pot susține că nu au exercitat în termenul legal acțiunea în anularea actului din cauză că nu au știut de existența actului vătămător, întrucât termenul în care poate fi introdusă această acțiune este de cel mult un an și se calculează nu numai de la data comunicării actului către persoanele interesate, dar și de la data de la care terții au luat la cunoștință, prin orice mijloace, de emiterea actului administrativ individual pe care au interesul să îl conteste. Așadar, având în vedere că soluția legislativă criticată de autorul excepției nu a fost păstrată de textul de lege criticat în varianta actuală, excepția este inadmisibilă.

În ce privește dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea constată că autorul nu formulează, în mod concret, nicio critică de constituționalitate, astfel încât excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece Curtea nu se poate substitui autorului în ceea ce privește motivarea excepției, întrucât un asemenea demers ar echivala cu o sesizare din oficiu, care nu este permisă de

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului în Dosarul nr. 3.715/111/2005 (număr în format vechi 3.715/CA/2005) al Tribunalului Bihor - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.