Decizia nr. 235/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Aurelian-Nicușor Lupulescu în Dosarul nr. 9.157/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituție invocate ca fiind încălcate. De asemenea, apreciază că prevederile

Legii nr. 112/1995 , la care autorul excepției face trimitere, nu au relevanță în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.157/99/2006, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Aurelian-Nicușor Lupulescu într-o cauză având ca obiect obligație de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 42 alin. (3) din legea criticată este "vădit neconstituțional", întrucât contravine art. 16 din Constituție, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii, precum și prin raportare la

art. 9 din Legea nr. 112/1995 , deoarece "suntem în fața a două situații juridice similare reglementate într-o manieră complet diferită cu toate că privesc aceeași categorie de persoane, respectiv chiriașii și aceeași categorie de bunuri, respectiv imobilele având destinația de locuințe, efect al preluării de către statul comunist a căror restituire nu a fost cerută de foștii proprietari." În esență, arată că, potrivit

Legii nr. 112/1995 , chiriașii pot dobândi proprietatea asupra unei locuințe doar prin simpla lor manifestare de voință, pe când chiriașilor care au solicitat cumpărarea apartamentelor în baza

Legii nr. 10/2001

li se garantează doar un drept de preemțiune, astfel încât "suntem în fața unui tratament juridic discriminatoriu". Autorul excepției consideră că "persoanelor având statutul de chiriaș trebuie să li se asigure aceleași drepturi, indiferent sub incidența căror prevederi legale s-ar afla, printr-o reglementare uniformă care să recunoască un tratament juridic egal persoanelor care au aceeași calitate de chiriaș și dețin cu chirie un apartament care nu a fost solicitat de fostul proprietar".

Curtea de Apel Iași - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituție, care "vizează egalitatea în drepturi pentru cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitate de tratament juridic asupra aplicării unor dispoziții legale, indiferent de natura lor, cu atât mai mult cu cât scopul pentru care a fost adoptată

Legea nr. 10/2001

a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât comparația dintre două categorii de chiriași ce au dobândit această calitate în contexte diferite "nu își găsește sensul", iar "coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare". În acest sens se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 81 din 25 mai 1999 .

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

sunt constituționale. În acest sens, arată că, "fiind adoptate în materia revendicării imobilelor preluate abuziv, asigură chiriașilor o protecție prin instituirea unui drept de preemțiune în cazul înstrăinării de către deținătorii actuali ai imobilelor cu destinație de locuințe, care nu au fost restituite persoanelor îndreptățite, reglementând situația în care un terț ar oferi un preț egal sau inferior celui oferit de chiriaș". Consideră că invocarea prevederilor

art. 9 din Legea nr. 112/1995

nu are relevanță, întrucât constituționalitatea unui text de lege se raportează la prevederi din Constituție, iar nu la prevederi din alte legi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr.47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, text de lege care are următorul cuprins: "(3) Imobilele cu destinația de locuințe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune." [Alin. (1) la care se face trimitere prevede că "(1) imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali", iar Capitolul III din lege prevede "Proceduri de restituire."]

Autorul excepției susține că textul de lege criticat este neconstituțional prin raportare la art. 16 din Constituție privind "Egalitatea în drepturi", precum și "prin raportare la

art. 9 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției consideră că dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, potrivit cărora chiriașii pot cumpăra imobilele în care locuiesc printr-o simplă cerere adresată deținătorului, sunt mai favorabile chiriașilor decât prevederile

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , supuse controlului de constituționalitate în prezenta cauză. În consecință, invocându-se încălcarea art. 16 din Constituție, se susține că "persoanelor având statutul de chiriaș trebuie să li se asigure aceleași drepturi, indiferent sub incidența căror prevederi legale s-ar afla, printr-o reglementare uniformă care să recunoască un tratament juridic egal persoanelor care au aceeași calitate de chiriaș și dețin cu chirie un apartament care nu a fost solicitat de fostul proprietar".

Din analiza acestor critici, Curtea constată că, în opinia autorului excepției, neconstituționalitatea

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

se întemeiază pe modul diferit în care sunt reglementate "două situații juridice similare", "cu toate că privesc aceeași categorie de persoane, respectiv chiriașii și aceeași categorie de bunuri, respectiv imobilele având destinația de locuințe". Or, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt neconstituționale legile, tratatele internaționale, regulamentele Parlamentului și ordonanțele Guvernului "care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției". Așa fiind, excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât raportarea dispozițiilor de lege atacate la prevederile

art. 9 din Legea nr. 112/1995

nu reprezintă un aspect de constituționalitate, ci de contrarietate cu alte dispoziții de lege, iar coordonarea legislației în vigoare intră în competența autorității legiuitoare.

De altfel, în legătură cu încălcarea art. 16 din Constituție nu sunt formulate și alte critici de neconstituționalitate, astfel că și sub acest aspect excepția este inadmisibilă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Aurelian-Nicușor Lupulescu în Dosarul nr. 9.157/99/2006 al Curții de Apel Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.