Decizia nr. 231/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a art. 56 din Codul comercial
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 11/1991 29 ianuarie 1991 (prevederi anume) privind combaterea concurentei neloiale
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale și a art. 56 din Codul comercial, excepție ridicată de Tincuța Habib Sabău în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curții Constituționale autorul excepției și partea Societatea Comercială "Chady" - S.R.L. din Galați au depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale datează din 11 octombrie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanță.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecății, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 52/121/2006, Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale și a art. 56 din Codul comercial, excepție ridicată de Tincuța Habib Sabău.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că operația imobiliară efectuată de un comerciant împreună cu un necomerciant, în speță vânzarea unei clădiri care este destinată unui magazin, nu poate fi calificată ca fiind o faptă de comerț atunci când intenția comună a părților a fost de a face o vânzare civilă, iar nu de a obține un profit comercial. O astfel de calificare este contrară principiului libertății comerțului, autonomiei de voință a părților și restrânge exercițiul dreptului de proprietate privată, întrucât atributele acestui drept sunt supuse unui regim juridic mai restrictiv, acela al legii comerciale.
Pe de altă parte, dispozițiile
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
și ale art. 56 din Codul comercial sunt susceptibile de a crea discriminări între părțile contractante, deoarece persoanelor care nu au calitatea de comerciant le sunt aplicabile dispozițiile legii comerciale, iar nu dreptul comun în materie, respectiv Codul civil. Mai mult, întrucât ambele părți sunt supuse jurisdicției comerciale, se încălcă și dreptul acestora la un proces echitabil.
Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Atunci când o persoană devine comerciant, își asumă implicit, în temeiul legii, drepturi și obligații care corespund acestei categorii sociale și profesionale, dar care se răsfrâng și asupra persoanelor care prin propria voință participă la efectuarea unor acte sau fapte de comerț ale comerciantului. Opțiunea legiuitorului de a distinge între actele și faptele civile și, respectiv, actele și faptele comerciale nu poate constitui temei pentru calificarea reglementării ca fiind discriminatorie sau de natură a nesocoti dreptul persoanelor la un proces echitabil.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul arată că, prin coroborarea textelor de lege criticate, rezultă aplicarea, în anumite condiții, a legii comerciale pentru contractele ce au obiect bunuri imobile ce fac parte din fondul de comerț al comerciantului. Or, extinderea aplicabilității legii comerciale la raporturi care din perspectiva contractantului necomerciant sunt de natură civilă nu încalcă principiul constituțional al nediscriminării sau dreptul persoanei la un proces echitabil, procedura jurisdicțională comercială întrunind condițiile consacrate de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv independența și imparțialitatea instanței, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor ș.a. Așa fiind, limitările impuse drepturilor necomercianților ca urmare a extinderii aplicabilității legii comerciale răspund exigențelor constituționale și urmăresc asigurarea stabilității circuitului comercial și a egalității de tratament a părților contractante.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate reprezentând o garanție a dreptului la un proces echitabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile art. 56 din Codul comercial. Textele de lege au următorul conținut:
-
Articolul 1
^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 : "În înțelesul prezentei legi: [...]
c) constituie fond de comerț ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfășurării activității sale.";
- Art. 56 din Codul comercial: "Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 care consacră garantarea dreptului de proprietate, art. 45 privitor la libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligația statului de a asigura libertatea comerțului. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale și a dispozițiilor art. 56 din Codul comercial, Curtea reține că regimul juridic aplicabil raporturilor juridice în care este implicat un comerciant este reglementat potrivit criteriilor stabilite prin dispozițiile art. 3-6 din Codul comercial referitoare la faptele de comerț.
Astfel, prin săvârșirea uneia dintre faptele de comerț enumerate de art. 3 din Codul comercial se nasc anumite raporturi juridice care sunt reglementate de dreptul comercial. Curtea reține că aceste acte juridice și operațiuni considerate fapte de comerț obiective sunt supuse legilor comerciale indiferent de calitatea persoanei care le săvârșește, comerciant sau necomerciant.
Pe lângă faptele de comerț obiective, există și fapte care dobândesc caracter comercial datorită săvârșirii lor de către o persoană care are calitatea de comerciant, reprezentând un reflex al activității desfășurate de aceasta. Astfel, Curtea observă că dispozițiile art. 4 din Codul comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate contractele și obligațiile comerciantului, cu excepțiile prevăzute expres de lege, prezumție care poate fi răsturnată în condițiile în care persoana interesată face dovada că operațiunea este străină comerțului, datorită naturii ei sau a scopului pe care îl urmărește. Reglementarea prin lege a faptelor de comerț subiective exprimă necesitatea cuprinderii în sfera dreptului comercial a tuturor actelor și operațiunilor săvârșite de un comerciant în această calitate, inclusiv a acelor fapte care nu sunt expres prevăzute în art. 3 din Codul comercial. Scopul unei atare reglementări constă în asigurarea, pe de o parte, a certitudinii cu privire la natura și regimul juridic al faptelor comerciantului, și, pe de altă parte, a protecției necesare atât comerciantului, cât și a terților care intră în raporturi juridice cu acesta.
Potrivit dispozițiilor art. 56 din Codul comercial, toate părțile contractante sunt supuse legii comerciale, chiar dacă numai pentru una dintre părți actul respectiv are caracter comercial. Soluția adoptată de legiuitor se întemeiază pe argumentul că, fiind vorba despre un raport juridic unic, el nu poate fi supus simultan la două reglementări diferite. Opțiunea legiuitorului pentru reglementarea dreptului comercial se justifică prin aceea că actul juridic îndeplinește funcțiile faptelor de comerț pentru cel puțin una dintre părțile contractante, împrejurare ce impune aplicarea legii comerciale.
Analizând critica autorului excepției, potrivit căreia dispozițiile
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
și ale art. 56 din Codul comercial contravin principiului libertății comerțului și autonomiei de voință a părților, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât calificarea faptelor săvârșite de un comerciant cu un necomerciant ca fiind comerciale nu îl împiedică pe primul să își desfășoare activitatea comercială potrivit legii și nici părțile contractante să își exprime în mod liber acordul de voință cu privire la actul pe care doresc să îl încheie. De asemenea, dispozițiile criticate nu restrâng nici exercițiul dreptului de proprietate privată, deoarece titularul acestui drept poate dispune în mod liber de bunul său, fără a suferi vreo constrângere sub acest aspect. Mai mult, textele de lege vizate nu sunt de natură a crea discriminări între părțile contractante, fiind aplicabile în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei. În concluzie, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate fiind în acord cu prevederile constituționale și convenționale invocate.
Pe de altă parte, Curtea reține că instanța de judecată este singura în măsură să se pronunțe asupra caracterului civil sau comercial al actului juridic încheiat între un comerciant și un necomerciant, persoana interesată având posibilitatea de a face dovada faptului că respectivul contract sau obligație este de natură civilă sau de a învedera instanței caracterul necomercial care rezultă din însuși actul întocmit.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale și a art. 56 din Codul comercial, excepție ridicată de Tincuța Habib Sabău în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.