Decizia nr. 352/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 și

art. 48 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Claudiu Ioan Potfălean în Dosarul nr. 3.105/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu conțin prevederi contrare dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.105/117/2007, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 și

art. 48 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Claudiu Ioan Potfălean cu prilejul soluționării unui conflict de muncă.

În motivarea excepției, autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate care reglementează delegarea și detașarea sunt contrare dispozițiilor constituționale care consacră dreptul de a alege locul de muncă și interzic munca forțată, întrucât permit modificarea unilaterală a locului de muncă din inițiativa angajatorului.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, autorul acesteia dând o interpretare extensivă noțiunilor de "muncă forțată" și "loc de muncă".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că libertatea de a alege felul muncii și locul de muncă nu trebuie absolutizată, ci trebuie valorificată numai în condițiile prevăzute de lege, care trebuie să țină seama atât de satisfacerea intereselor angajatorului, dar și de protejarea drepturilor angajatului. În acest scop, Codul muncii a reglementat detașarea și delegarea într-o maniera flexibilă, ce permite părților ca, la încheierea contractului de muncă, să convină asupra condițiilor în care se desfășoară raportul de muncă. În plus, de esența celor două instituții este caracterul temporar al schimbării locului de muncă. De asemenea, consideră că prin detașare sau delegare angajatul nu realizează o muncă forțată, întrucât eventualitatea acestor măsuri a fost acceptată prin semnarea contractului individual de muncă.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că atât delegarea, cât și detașarea sunt măsuri temporare, legea stabilind expres durata pentru care pot fi dispuse. În plus, salariatul este obligat să execute aceste măsuri în baza consimțământului prealabil dat la încheierea contractului de muncă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 și

art. 48 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 42 alin. (1): "Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.";

- Art. 43: "Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.";

- Art. 45: "Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului.";

- Art. 48: "Angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 41 alin. (1) care prevede că "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă"; art. 42 alin. (1), potrivit căruia "Munca forțată este interzisă"; și art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica autorului excepției are în vedere posibilitatea instituită prin textele de lege supuse controlului de constituționalitate ca locul de muncă și felul muncii să fie modificate prin manifestarea de voință unilaterală a angajatorului, fapt considerat a fi contrar dreptului constituțional pe care o persoană îl are de a alege locul de muncă, precum și interdicției de a impune munca forțată.

Față de aceste aspecte, Curtea reține că, potrivit art. 41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se poate face numai prin acordul părților. Cu titlu de excepție, alin. (2) al aceluiași articol prevede posibilitatea modificării unilaterale a contractului "numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod". Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al art. 41, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă. În acest sens, prin art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 și art. 48 din Codul muncii, criticate de autorul excepției, este prevăzută posibilitatea delegării sau detașării angajatului din inițiativa unilaterală a angajatorului, precum și posibilitatea modificării unilaterale de către angajator a locului și felului muncii în caz de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului. Aceste texte de lege trebuie însă interpretate în coroborare cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc elementele obligatorii cu care angajatorul are datoria să îl informeze pe solicitantul unui loc de muncă, anterior încheierii contractului individual de muncă, precum și cu dispozițiile art. 17 alin. (3) din același cod care prevăd că respectivele elemente trebuie să se regăsească obligatoriu în însuși conținutul contractului respectiv. Așa fiind, posibilitatea modificării unilaterale a unor elemente ale contractului individual de muncă de către angajator este posibilă doar în urma acordului inițial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii acestui contract, astfel că nu se poate vorbi despre o restrângere neconstituțională a drepturilor invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 și

art. 48 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Claudiu Ioan Potfălean în Dosarul nr. 3.105/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2008.