Decizia nr. 416/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Viorica Ștefănescu-Goangă în Dosarul nr. 15.057/245/2006 al Tribunalului Iași - Secția civilă fond funciar.

La apelul nominal răspunde Pavel Morariu, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 15.057/245/2006, Tribunalul Iași - Secția civilă fond funciar a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 . Excepția a fost ridicată de Viorica Ștefănescu-Goangă într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează o discriminare nejustificată între persoanele care sunt părți în astfel de procese, pe de o parte, și cele care sunt părți în celelalte categorii de litigii în materia proprietății, decurgând din aplicarea dreptului comun ori din aplicarea

Legii nr. 10/2001 , pe de altă parte. Astfel, prima categorie de persoane beneficiază numai de două grade de jurisdicție, cu toate că procesele funciare sunt la fel de complexe ca și celelalte categorii de litigii în materia restituirii proprietăților. Consideră că se restrâng, în mod arbitrar, drepturile procesuale ale persoanelor implicate în procesele funciare, respectiv dreptul de exercitare efectivă a căilor de atac, fapt ce contravine și dispozițiilor art. 53 din Constituție. Pentru aceleași considerente, susține că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, consideră că prevederile

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

contravin și prevederilor art. 21 din Constituție, prin faptul că liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil sunt incompatibile cu înlăturarea fazei procesuale a apelului.

Tribunalul Iași - Secția civilă fond funciar apreciază că prevederile

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

sunt constituționale, fiind în acord cu dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu încalcă nici norma constituțională înscrisă în

art. 53. Face referire la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994

și constată că, în acord cu aceasta, legiuitorul este îndreptățit, în considerarea unor situații diferite, să instituie reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Arată că discriminarea nu poate fi reținută, de vreme ce aceeași prevedere se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale. În același mod, discriminarea nu poate fi reținută nici în relația cu persoanele aflate în ipoteza prevăzută de

Legea nr. 10/2001 , câtă vreme legiuitorul a reglementat distinct cazurile și modalitățile de reparație a prejudiciilor create prin deposedarea abuzivă realizată de regimul comunist, în raport cu felul bunurilor ce au făcut obiectul acestor deposedări.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr . 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 124 alin. (2) din Constituție. În acest sens arată că prevederile de lege criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Consideră că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curții și din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Curtea observă că, așa cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia critică doar prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare - al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (1)-(3) relative la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare, în primă instanță, sunt supuse numai recursului.

În esență, critica de neconstituționalitate constă în faptul că înlăturarea fazei procesuale a apelului, în procesele funciare, este de natură a contraveni prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 și ale art. 124 alin. (2).

Curtea constată că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege". De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Așa fiind, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 și ale art. 124 alin. (2) din Constituție.

De asemenea, Curtea constată că textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Viorica Ștefănescu-Goangă în Dosarul nr. 15.057/245/2006 al Tribunalului Iași - Secția civilă fond funciar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2008.